Definiție și ce înseamnă mandiru

1. [MDA2] mandiru ssg [At: BUL. FIL. II, 206 / E: cf mandea] (Pfm) Mandea (1).

2. [Argou] mandiru’ pron. pers., persoana I sg. (țig.) v. mandea

3. [DGS] mandiru s.m. art. (arg.; în exprimări orale; ține locul pron. pers.) v. Subsemnatul (v. subsemnat).

4. [DLR] MANDÍRU subst. (Argotic) Mandea (1). Vino la mandiru! BUL. FIL. II, 206. - Cf. m a n d e a.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [D.Religios] Mandicevski, Eusebie (1857-1929), compozitor, n. la Cernăuți, dirijor de cor și prof. la […]
[D.Religios] mandilion s. n. Temă iconografică foarte răspândită în pictura medievală ortodoxă și catolică, reprezentând […]
1. [MDN '00] MANDINGO s. n. Limbă negro-africană vorbită de un grup etnic din Africa […]
1. [DEX '09] MANDOLINATĂ, mandolinate, s. f. (Rar) Serenadă cântată cu acompaniament de mandolină. – […]
1. [DEX '09] MANDOLINIST, -Ă, mandoliniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană care cântă […]
[MDN '00] MANDOLONCELLO s. n. specie de bas a mandolei. (< it. mandoloncello) Sursă: DEX […]
[DTM] mandolone v. arcimandola. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] MANDOLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro