Definiție și ce înseamnă mandatariat

1. [MDA2] măndătariat sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ~e / E: mandatar + -iat] (Înv; Buc) Sediu al administrației locale Cf mandatar (4).

2. [DLR] MĂNDĂTARIÁT subst. (Învechit, prin Bucov.) Sediul mandatarului (2). Îmi stau boii miei de vro patru săptămîni... areștuiți la măndătariatul de Dorna (a. 1835). ȘTEFANELLI, D. C. 407. - Pl.: ? – De la mandatar.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MANDATAR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a […]
1. [MDA2] mandatare sf [At: DLR / Pl: ~tări / E: mandata] 1-6 Încredințare a […]
1. [DN] MANDATAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care primește un mandat, o împuternicire. […]
1. [MDA2] mandator sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~i / E: manda + -tor] […]
1. [DEX '09] MANDIBULAR, -Ă, mandibulari, -e, adj. Referitor la mandibulă, de mandibulă. – Din […]
[MDN '00] MANDIBULATE s. n. pl. subîncrengătură a artropodelor prevăzute cu mandibule. (< fr. mandibulates) […]
[MDN '00] MANDIBULATE s. n. pl. subîncrengătură a artropodelor prevăzute cu mandibule. (< fr. mandibulates) […]
1. [DETS] MANDIBULO- „mandibulă”. ◊ L. mandibula „falcă, maxilar” > fr. mandibulo-, engl. id. > […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro