1. [MDN '00] MANCURTIZARE s. f. uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire. (< mancurt + -iza)
2. [DCR2] mancurtizare s. f. Supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire ◊ „[...] regăsim în roman diverse forme și grade ale mankurtizării individului. Stafia mankurtului reapare unde nu te-ai fi așteptat.” R.lit. 9 II 84 p. 20. ◊ „Nu există nici o lege care să interzică «mankurtizarea» conștiințelor.” R.l. 11 II 94 p. 1; v. și 16 II 91 p. 1, 26 X 94 p. 16; v. și mancurt [scris și mankurtizare] (din mancurt; D. Urițescu CV 94)
3. [DEX '09] MANKURTIZARE s. f. Amnezie, uitare provocată intenționat; supunere. – Din mancurt.[1]
4. [DOOM 3] mancurtizare (rar) s. f., g.-d. art. mancurtizării
5. [DOOM 2] *mancurtizare s. f., g.-d. art. mancurtizării
6. [DOR] a mancurtiza vb., ind. prez. 1 sg. mancurtizez
7. [DGS] mancurtizare s.f. depersonalizare, dezindividualizare. Un pericol al globalizării îl reprezintă mancurtizarea popoarelor.
8. [DGS] mancurtiza vb. I. tr. (compl. indică oameni sau, p. ext., colectivități umane, popoare) a depersonaliza, a dezindividualiza. Globalizarea poate să uniformizeze, să mancurtizeze popoarele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL