1. [DEX '09] MALIGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli sau procese patologice) De natură gravă, care evoluează spre agravare. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malin, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.
2. [MDA2] malign, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 185 / V: (înv) ~lin / Pl: ~i, ~e / E: lat malignus, fr malin, -igne] 1 (Înv) Care face rău Si: răutăcios. 2 (D. boli; îoc benign) De natură gravă, foarte primejdios. 3 (Îs) Tumoare ~ă Tumoare canceroasă. 4 (Îs) Pustulă ~ă Antrax.
3. [DEX '98] MALIGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natură gravă, foarte primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malin, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.
4. [DLRLC] MALIGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli, mai ales despre tumori, în opoziție cu benign) De natură gravă, foarte primejdioasă. A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/3. ◊ Pustula malignă = dalac.
5. [DN] MALIGN, -Ă adj. (Despre boli; op. benign) Grav, periculos, primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă; pustulă malignă = antrax. ♦ (Rar) Înclinat spre rău. [< lat. malignus, cf. fr. maligne].
6. [MDN '00] MALIGN, -Ă adj. (despre boli, procese patologice) de natură gravă. ◊ (fig.) rău, cu influență vătămătoare. (< fr. maligne, lat. malignus)
7. [Scriban] *malígn, -ă adj. (lat. malignus, d. malus, răŭ. V. benign). Grav, periculos, vătămător, vorbind de boale: dalacu se numește și „pustulă malignă”. Adv. În mod malign.
8. [DEX '09] MALIN, -Ă adj. v. malign.
9. [MDA2] malin, ~ă a vz malign
10. [DOOM 3] malign adj. m., pl. maligni; f. malignă, pl. maligne
11. [DOOM 2] malign adj. m., pl. maligni; f. malignă, pl. maligne
12. [DGS] malign, -ă adj. I (med., med. vet.) 1 (despre boli) incurabil, nevindecabil, <rar> nelecuit, <înv.> necurabil, netămăduit, nevindecat, <fig.> necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, nemilostiv. Cancerul este, în majoritatea cazurilor, malign. 2 (despre boli, răni etc.) grav, periculos, primejdios, serios, sever2, <înv. și pop.> greu, rău, <fam.> urât2. Suferă de o boală malignă. Are o rană malignă la cap, în urma accidentului. II (mai ales fig.; despre oameni) malițios, răutăcios, <pop.> rânzos, <reg.> coțac, hamiș, roangheș, <fig.> țepos, veninos, <arg.> move, nasol, nasuliu, nașpa.
13. [DLR] MALÍGN, -Ă adj. 1. (Învechit) Care face rău; răutăcios. Germanii cei vechi avea și ei spirite benefice și maline. Spiritele cele maline se numeau gnomi și simțeau cea mai mare plăcere a șicana pe muritori. FILIMON, O. II, 185, cf. 160, COSTINESCU. 2. (Despre boli, în opoziție cu benign) De natură gravă, foarte primejdios. DICȚ. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMP. 1956, nr. 492, 5/3. Pustulă malignă = dalac. Cf. DICȚ. - Pl.: maligni, -e. - Și: (învechit) malín, -ă adj. – Din lat. malignus. – Cf. fr. m a l i n, – g n e.
14. [DLR] MALÍN, -Ă adj. v. malign.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL