1. [DEX '09] MAJORAT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat. Cf. germ. Majorat.
2. [DEX '09] MAJORAT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.
3. [MDA2] majorat2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: majora] (D. prețuri, impozite, salarii) Mărit.
4. [MDA2] majorat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 202 / V: (înv) maio~ / Pl: ~e / E: fr majorat, cf ger Majorat] 1 Vârstă la care o persoană devine majoră (1). 2 Stare a persoanei majore (1). 3 (Înv) Majoritate. 4 Instituție feudală din anumite țări, potrivit căreia dreptul de moștenire asupra titlului și averii revenea în întregime primului născut în linie bărbătească.
5. [DEX '98] MAJORAT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.
6. [DLRLC] MAJORAT, -Ă, majorați, -te, adj. Mărit, sporit, urcat.
7. [DLRLC] MAJORAT 1 s. n. Vîrstă la care o persoană devine majoră; starea persoanei majore.
8. [DN] MAJORAT s.n. 1. Vîrstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].
9. [MDN '00] MAJORAT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat)
10. [Șăineanu, ed. VI] majorat n. starea celui ce are vârsta cerută de lege spre a exercita drepturile civile și politice.
11. [Scriban] *majorát n., pl. urĭ (d. major). Vîrstnicie, starea omuluĭ major (trecut de 21 de anĭ, cînd are pe deplin drepturile personale). Timpu cît omu e major.
12. [DEX '09] MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer.
13. [MDA2] maiorat sn vz majorat1
14. [MDA2] majora vt [At: IORDAN, L. R. 465 / Pzi: ~rez / E: fr majores] 1 (C. i. prețuri, impozite etc.) A mări. 2 (Rar) A pune pe cineva în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc.
15. [DEX '98] MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.
16. [DLRLC] MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.
17. [DN] MAJORA vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
18. [MDN '00] MAJORA vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
19. [Scriban] *majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc.
20. [DOOM 3] !majorat s. n., (petreceri) pl. majorate
21. [DOOM 2] majorat s. n.
22. [DOOM 3] majora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 majorează; conj. prez. 1 sg. să majorez, 3 să majoreze
23. [DOOM 2] majora (a ~) vb., ind. prez. 3 majorează
24. [DGS] majorat1 s.n. (jur.) majoritate, majoritate civilă, <înv.> majorenitate, vârstă legală (v. vârstă1), vârstnicie. Când fata a ajuns la majorat, părinții i-au făcut cadou un set de bijuterii.
25. [DGS] majorat2, -ă adj. (despre sume, valori, prețuri etc.) crescut2, mărit3, ridicat2, sporit, urcat2. Puterea de cumpărare a populației este mai mică din cauza prețurilor majorate.
26. [DGS] majora vb. I. tr., refl. (compl. sau sub. indică sume, valori, prețuri etc.) a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori1, a (se) sui, a (se) urca. Comercianții au majorat prețurile la alimente.
27. [DLR] MAJORAT1 s. n. 1. Vîrsta la care o persoană devine majoră (1); starea persoanei majore; majoritate, (învechit) majorenitate. Cf. POLIZU, BARCIANU, DDRF. Numără lunile pînă la majorat . .. , făcînd de pe acum planuri asupra viitorului. CĂLINESCU, E. O. I, 75. 2. Instituție feudală din anumite țări, potrivit căreia dreptul de moștenire asupra titlului și averii revenea în întregime primului născut în linie bărbătească. În Germania familiile aristocratice formează majorate, adecă titlul de prinț, conte etc., trece numai la primo-genit. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 202, cf. NEGULICI, COSTINESCU, ALEXI, W. - Pl.: (2) majorate. – Și: (învechit) maiorát s. n. STAMATI, D., COSTINESCU, ALEXI, W. – Din fr. majorat. Cf. germ. M a j o r a t.
28. [DLR] MAJORAT2, -Ă adj. (Despre prețuri, impozite, salarii etc.) Sporit, urcat, mărit. Așezate pe articole de larg consum, impozitele indirecte sînt plătite de consumatori sub forma prețului majorat al mărfii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 80. - Pl.: majorați, -te. – V. majora.
29. [DLR] MAIORÁT s. n. v. majorat1.
30. [DLR] MAJORA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică prețuri, impozite, salarii etc.) A mări, a spori, a urca. Cf. IORDAN, L. R. 465. La unele culturi prețul de contractare a fost majorat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. (Rar) A pune (pe cineva) în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc. – Prez. ind.: majorez. – Din fr. majorer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL