1. [DEX '09] MAJORARE, majorări, s. f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire. ♦ Sumă pe care statul o încasează în plus ca sancțiune aplicată celor care întârzie plata impozitelor, taxelor etc. – V. majora.
2. [MDA2] majorare sf [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2402 / Pl: ~rări / E: majora] Creștere.
3. [DLRLC] MAJORARE, majorări, s. f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire, urcare.
4. [DN] MAJORARE s.f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; mărire. [< majora].
5. [MDN '00] MAJORARE s. f. acțiunea de a majora; creștere, mărire. ◊ sumă care se încasează în plus ca sancțiune pentru întârziere la plata impozitelor, a taxelor etc. (< majora)
6. [DEX '09] MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer.
7. [MDA2] majora vt [At: IORDAN, L. R. 465 / Pzi: ~rez / E: fr majores] 1 (C. i. prețuri, impozite etc.) A mări. 2 (Rar) A pune pe cineva în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc.
8. [DEX '98] MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.
9. [DLRLC] MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.
10. [DN] MAJORA vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
11. [MDN '00] MAJORA vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
12. [Scriban] *majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc.
13. [DOOM 3] majorare s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări
14. [DOOM 2] majorare s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări
15. [DOOM 3] majora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 majorează; conj. prez. 1 sg. să majorez, 3 să majoreze
16. [DOOM 2] majora (a ~) vb., ind. prez. 3 majorează
17. [DGS] majorare s.f. creștere, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. Majorarea prețurilor la alimente îngrijorează populația.
18. [DGS] majora vb. I. tr., refl. (compl. sau sub. indică sume, valori, prețuri etc.) a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori1, a (se) sui, a (se) urca. Comercianții au majorat prețurile la alimente.
19. [DLR] MAJORARE s. f. Acțiunea de a m a j o r a (1) și rezultatul ei; creștere, sporire. Să se facă majorările cuvenite. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2402. Metalurgiștii din Ploiești cerură uns por de salariu de un leu pe zi și nefiindu-le acceptată majorarea, au oprit lucrul. PAS, Z. IV, 58. - Pl.: majorări. V. majora.
20. [DLR] MAJORA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică prețuri, impozite, salarii etc.) A mări, a spori, a urca. Cf. IORDAN, L. R. 465. La unele culturi prețul de contractare a fost majorat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. (Rar) A pune (pe cineva) în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc. – Prez. ind.: majorez. – Din fr. majorer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL