1. [DEX '09] MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.
2. [MDA2] maina1 vt [At: DEX-S / P: ma-i~ / Pzi: ~nez / E: tc mayna] (Mrn) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță.
3. [MDA2] maina2 i [At: SCRIBAN, D. / E: tc mayna, it (am)maina] Cuvânt cu care se comandă strângerea pânzelor la ambarcații.
4. [Scriban] máĭna interj. pin care se comandă strîngerea pînzelor corăbiiĭ (turc. máĭna, d. it. [am]maĭna, imper. d. [am]mainare, a strînge pînzele; ngr. bg. máĭna). S. f., pl. e Cov. Un joc cu mingea între doŭă partide de cîte 2-3 băĭețĭ în care cel ce n’a putut prinde mingea îl ține în spate pe cel ce a aruncat-o și nu scapă pînă ce el saŭ altu din partida luĭ n’a prins’o. V. mola.
5. [DLR] MAINA interj. Cuvînt cu care se comandă strîngerea pînzelor la ambarcații. SCRIBAN, D. - Din tc. mayna, it. (am)maina (imperativ de la (am)mainare „a strînge pînzele”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL