1. [MDA2] maimărie1 sf [At: URECHE, ap. TDRG / V: măi~ / Pl: ~ii / E: maimar + -ie] (Înv) 1 Conducere a unei lucrări de construcție. 2 Ocupație a arhitectului. 3 (Ccr) Șef de breaslă.
2. [MDA2] maimărie2 sf [At: CORESI, EV. 282 / V: măi~ / Pl: ~ii / E: mai1 + mare1 + -ie] (Înv) 1 Conducere supremă Si: cârmuire, șefie. 2 Slavă.
3. [MDA2] măimărie sf vz maimărie1
4. [MDA2] mămărie sf vz maimărie2
5. [Scriban] măĭmăríe f. vechĭ. Profesiunea de maĭmar, arhitectură.
6. [DGS] maimărie s.f. (arhit.; înv.) v. Arhitectură.
7. [DAR] maimărie, maimării, s.f. (înv.) cârmuire, șefie, conducere supremă.
8. [DLR] MAIMĂRÍE1 s. f. (Învechit) Conducerea unei lucrări de construcție, de arhitectură; ocupația arhitectului. Cf. POLIZU. Ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor sau toiagul de cinste al maimăriei... , Manea n-a fost..., ca artist, de statura uriașă ce-i atribuie legenda. ODOBESCU, S. II, 513, cf. DDRF. ♦ (Concretizat) Șef de breaslă. Atunci merseră boiangiii și calfele lor la maimăria lor. URECHE, ap. TDRG. - Pl. : maimării. – Și: măimăríe s. f. POLIZU, CIHAC, II, 592. – Maimar + suf. -ie.
9. [DLR] MAIMĂRÍE2 s. f. (Învechit) 1. Conducere supremă, cîrmuire, șefie. Oameni carii... n-au ținut bine maimăriia și puterniciia, aceea mii de talanți datori sînt. CORESI, EV. 282, cf. 338. 2. Mărire (IV 5). Sălășluiaște-l în laturea aleșilor tăi, în locul dulceții și în casele mămăriei tale. MOLITVENIC (sec. XVII), 306. – Pl.: maimării. – Și: mămăríe s. f. – Mai1 + mare1 + suf. -ie.
10. [DLR] MĂIMĂRÍE s. f. v. maimărie1.
11. [DLR] MĂMĂRÍE s. f. v. maimărie 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL