1. [DEX '09] MAIMUȚĂRIRE, maimuțăriri, s. f. Faptul de a (se) maimuțări și rezultatul ei.[1] – V. maimuțări.
2. [MDA2] maimuțărire sf [At: DEX / Pl: ~iri / E: maimuțări] 1-3 Maimuțăreală (1-3). 4 (Lpl) Strâmbătură.
3. [DEX '98] MAIMUȚĂRIRE, maimuțăriri, s. f. Acțiunea de a (se) maimuțări și rezultatul ei. – V. Maimuțări.
4. [DEX '09] MAIMUȚĂRI, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.
5. [MDA2] maimuțări [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~resc / E: maimuță + -ări] 1-2 vt A imita pe cineva (spre a lua în râs sau) spre a stârni râsul Si: (înv) a maimuți (1-2) Vz parodia. 3 vr A folosi gesturi sau vorbe afectate, în scopul de a impresiona Si: a se strâmba, a se schimonosi, a se maimuți (3), a se fandosi. 4 vr A se comporta neserios.
6. [MDA2] maimuțesc, ~ească a [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: maimuță + -esc] (Rar) 1 Care aparține maimuței (1) Si: (rar) momițesc (1). 2 Referitor la maimuță (1) Si: (rar) momițesc (2). 3 Ca al maimuței (1) Si: (rar) momițesc (3).
7. [DLRLC] MAIMUȚĂRI, maimuțăresc, vb. IV. Tranz. A imita pe cineva urmărind efecte comice; a lua în rîs pe cineva imitîndu-i vorbele, gesturile etc. Făcea pozne și la bucătărie cînd se întîmpla să lipsească bucătăreasa, maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. PAS, Z. II 65.
8. [Șăineanu, ed. VI] maimuțărì v. a căuta să imite (cum fac maimuțele).
9. [Scriban] maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.
10. [DOOM 3] maimuțărire s. f., g.-d. art. maimuțăririi; pl. maimuțăriri
11. [DOOM 2] maimuțărire s. f., g.-d. art. maimuțăririi; pl. maimuțăriri
12. [DOOM 3] maimuțări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțăresc, 3 sg. maimuțărește, imperf. 1 maimuțăream; conj. prez. 1 sg. să maimuțăresc, 3 să maimuțărească
13. [DOOM 2] maimuțări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțăresc, imperf. 3 sg. maimuțărea; conj. prez. 3 să maimuțărească
14. [IVO-III] maimuțăresc, -ream 1 imp.
15. [DGS] maimuțări vb. IV. 1 refl. (despre oameni) a se poci1, a se schimonosi, a se strâmba, <rar> a se maimuți, <înv. și pop.> a se sluți, <pop. și fam.> a se scălâmbăia, <pop.> a se jimba, <reg.> a se otrăți, a se șchimi, a se zgâmboi2, <înv.> a se înstrâmba, <fig.; înv.> a se dezmierda. Mănâncă odată și nu te mai maimuțări atâta! 2 tr. (compl. indică oameni) a imita, <rar> a maimuți, <reg.> a momița. Îl maimuțărește, pe ascuns, pe profesor. 3 refl. (adesea deprec.; despre oameni) a se afecta1, a se fandosi, <rar> a se sumuța, <pop. și fam.> a se fasoli, a se prosti1, a se scălâmbăia, a se schimonosi, <pop.> a se izmeni, <fam.; deprec.> a se sclifosi, <înv. și reg.> a se sfandosi, <reg.> a se ghionghioni, a se mandosi, a se marghiolita, a se nineri, a se smeri, <înv.> a se fantaxi, a se marafetui, <fig.; pop. și fam.> a se strâmba, <fig.; reg.> a se lepși, <vulg.> a se căcări. Tocmai când ți se cere să faci un lucru serios, te maimuțărești!
16. [DGS] maimuțesc, -ească adj. <reg.> momițesc. Are o figură maimuțească.
17. [DLR] MAIMUȚĂRI vb. IV. 1. Tranz. A imita (spre a lua în rîs sau spre a stîrni rîsul); a maimuți. V. pa r o d i a. Cf. ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. Și, maimuțărind astfel pe Stoica beat cum se legăna pe capră, se duse să se joace. D. ZAMFIRESCU, T. S. 20. Pe om vrea să-l maimuțărească. GORUN, F. 176. Fluiera și el vesel, vrînd să maimuțărească pe Sulea. REBREANU, NUV. 63. Făcea pozne și la bucătărie. . . , maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. . . PAS, L. II, 65. Au început să vorbească între ei franțuzește. Nemții s-au pornit să-i maimuțărească, folosind diferite expresii franțuzești. BENIUC, M. C. I, 28, cf. PAMFILE, J. III, 90. 2. R e f l. A folosi gesturi sau vorbe afectate (în scopul de a impresiona); a se strîmba, a se schimonosi, a se maimuți; a se fandosi. Doamnă, v-am spus că. . . am luat măsuri să ne despărțim legal. . . Haide acasă și nu te mai maimuțări așa. CĂLINESCU, E. O. ii, 305. Noi ne facem de cap, ne maimuțărim, ne dăm aere. PAS, Z. II, 219. ♦ A se comporta ușuratic, neserios. Pe vremea mea fetele erau sfinte. Olimpia să se maimuțărească în halul ăsta! CĂLINESCU, E. O. II, 77. – Prez. ind.: maimuțăresc. – Maimuță + suf. -ări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL