1. [DEX '09] MAIMUȚOI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul. ♦ (Fam.) Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios. – Maimuță + suf. -oi.
2. [MDA2] maimuțoi sm [At: MUMULEANU, C. 138/21 / V: (reg) măi~, măm~ / Pl: ~ / E: maimuță + -oi] 1 Mascul al maimuței (1). 2-3 (Fam; dep) Bărbat (urât sau) care obișnuiește să imite pe alții. 4 Om neserios Vz maimucă, maimuțar.
3. [DLRLC] MAIMUȚOI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; fig. (familiar) persoană care imită în mod caraghios pe cineva; om urît, cu aspect de maimuță. – Variantă: (Mold.) momițoi (HOGAȘ, H. 60) s. m.
4. [Scriban] maĭmuțóĭ m., pl. tot așa. Vest. Masculu maĭmuțeĭ. Fig. Om foarte urît. – În est momițoĭ și ob. monițoĭ.
5. [MDA2] măimuțoi sm vz maimuțoi
6. [MDA2] mămuițoi sm vz maimuțoi
7. [DLRLC] MOMIȚOI s. m. v. maimuțoi.
8. [Scriban] momițóĭ, V. maĭmuțoĭ.
9. [DOOM 3] maimuțoi s. m., pl. maimuțoi, art. maimuțoii
10. [DOOM 2] maimuțoi s. m., pl. maimuțoi, art. maimuțoii
11. [IVO-III] maimuțoiu, -țoi.
12. [Argou] maimuțoi s. m. invar. (augm., peior.) 1. bărbat foarte urât 2. bărbat care obișnuiește să-i imite pe alții 3. bărbat neserios / fără personalitate
13. [DGS] maimuțoi s.m. 1 (zool.) <reg.> maimuc, măimucoi, măimuț, moimoc, moimoi, momițoi. Maimuțoiul este masculul maimuței. 2 (fam.; deprec.) <fam.; deprec.> momițoi. Nu înțelege cum o fată atât de frumoasă s-a putut căsători cu un maimuțoi.
14. [DGS] momițoi s.m. 1 (fam.; deprec.) <fam.; deprec.> maimuțoi. Nu înțelege cum o fată atât de frumoasă s-a putut căsători cu un momițoi. 2 (zool.; reg.) v. Maimuțoi.
15. [DLR] MAIMUȚOI s. m. 1. Maimuță mascul. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ALR SN III h 686. 2. (Familiar) Epitet depreciativ pentru un bărbat urît sau care obișnuiește să imite pe alții. Zic cutare că-i urît, Cutare posomorit, Cutare e maimuțoi, Bărbaților, păpușoi. MUMULEANU, C. 138/21, cf. POLIZU, PONTBRIANT., D. ♦ Epitet pentru un om neserios, pe care nu te poți bizui. v. m a i m u c ă (1), m a i m u ț a r. Com. din ALBA-IULIA. - Pl.: maimuțoi. – Și: (regional) măimuțói (ALR SN III h 686), mămuițói (ib.) s. m. – Maimuță + suf. -oi.
16. [DLR] MĂIMUȚOI s. m. v. maimuțoi.
17. [DLR] MĂMUIȚÓI s. m. v. maimuțoi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL