1. [DEX '09] MAIMUȚICĂ, maimuțele, s. f. Diminutiv al lui maimuță. – Maimuță + suf. -ică.
2. [MDA2] maimuțică sf [At: DDRF / Pl: ~țele / E: maimuță + -ică] 1-2 (Șhp) Maimuță (1) (mică). 3 (Dep) Fată ușuratică.
3. [DLRLC] MAIMUȚICĂ, maimuțele, s. f. Diminutiv al lui maimuță.
4. [DLRM] MAIMUȚICĂ, maimuțici, s. f. Diminutiv al lui maimuță.
5. [DOOM 3] maimuțică s. f., g.-d. art. maimuțelei; pl. maimuțele
6. [DOOM 2] maimuțică s. f., g.-d. art. maimuțelei; pl. maimuțele, art. maimuțelele
7. [DGS] maimuțică s.f. (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).
8. [DLR] MAIMUȚICĂ s. f. Diminutiv al lui maimuță. 1. Cf. maimuță (1). Cf. DDRF, POLIZU. 2. Epitet (depreciativ) pentru o fată (ușuratică). Cf. maimuță (3). Vaai, cum se poate? se izmeni o maimuțică. BUL. FIL. XI- XII, 493. – Pl.: maimuțele POLIZU. – Maimuță + suf. -ică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL