Definiție și ce înseamnă maimuți

1. [DEX '09] MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A maimuțări (1). – Din maimuță.

2. [MDA2] maimuți [At: BARIȚIU, P. A., II, 40 / V: (nob; cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: maimuță] 1-3 vtr (Înv) A (se) maimuțări (1-3).

3. [DEX '98] MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A maimuțări. – Din maimuță.

4. [DLRLC] MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. A maimuțări. Nae, iritat, maimuțindu-mi tonul: Da cuponul de iulie? CARAGIALE, M. 197.

5. [MDA2] maimuța v vz maimuți

6. [MDA2] maimuțesc, ~ească a [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: maimuță + -esc] (Rar) 1 Care aparține maimuței (1) Si: (rar) momițesc (1). 2 Referitor la maimuță (1) Si: (rar) momițesc (2). 3 Ca al maimuței (1) Si: (rar) momițesc (3).

7. [Scriban] maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.

8. [DOOM 3] maimuți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, 3 sg. maimuțește, imperf. 1 maimuțeam; conj. prez. 1 sg. să maimuțesc, 3 să maimuțească

9. [DOOM 2] maimuți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, imperf. 3 sg. maimuțea; conj. prez. 3 să maimuțească

10. [DGS] maimuți vb. IV. (rar) 1 refl. (despre oameni) v. Maimuțări. Poci1. Schimonosi. Strâmba. 2 tr. (compl. indică oameni) v. Imita. Maimuțări.

11. [DLR] MAIMUȚI vb. IV. (Astăzi rar) 1. T r â n z. A maimuțări (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Domnișorii din Cluj voiau să maimuțească... pe tinerimea franceză din Paris. BARIȚIU, P. A. II, 40. Maimuțind pre Dumnezeul creator care poruncise să se facă lumină, călugării răspîndiră întunericul. NEGRUZZI, S. I, 202. Bine, da numai rapița e?. . . da grîul?.. . da porumbul? ... da alelalte? Nae iritat, maimuțindu-mi tonul: – Da cuponul de iulie? ... CARAGIALE, M. 197. Maimuțează și ei, bieții, . . . pe oamenii cei mari. ISPIRESCU, ap. TDRG. R e f l. A se maimuțări (2). Mai în toate veacurile . . . ne maimuțirăm ori ca vecinu ăl mai puternic d-afară, ori ca dușmana ăl mai voinic dinăuntru. JIPESCU, ap. TDRG. – Prez. ind.: maimuțesc. – Și: (neobișnuit) maimuța vb. I. – V. maimuță.

12. [DLR] MAIMUȚA vb. I v. maimuți.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro