1. [MDA2] maimuțar sm [At: DAVIDOGLU, M. 26 / Pl: ~i / E: pvb maimuțări] (Nob) Om neserios.
2. [DLRLC] MAIMUȚAR, maimuțari, s. m. (Rar) Persoană care umblă cu maimuța prin bîlciuri; p. ext. om caraghios. Dar cine crezi că sînt, maimuțar... ori miner de vreme bună?! DAVIDOGLU, M. 26.
3. [DLRM] MAIMUȚAR, maimuțari, s. m. (Rar) Persoană care umblă cu maimuța prin bîlciuri; p. ext. om caraghios. – Din maimuță + suf. -ar.
4. [Argou] maimuțar, maimuțari s. m. (intl.) hoț de serviete / de genți / de valize.
5. [DGS] maimuțar s.m. (arg.) v. Hoț. Pungaș.
6. [DLR] MAIMUȚAR s. m. (Neobișnuit) Om neserios, nestatornic. Să ieșim de aici: pleacă atîta lume ... Dar cine crezi că sînt, maimuțar, zăuaș, ori miner de vreme bună?! DAVIDOGLU, M. 26. - Pl.: maimuțări. – Postverbal al lui maimuțări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL