1. [MDA2] maimarbașa s [At: (a. 1784) ȘIO II2, 74 / V: mei~ (S și: meimar-~, mei-~), maimarbaș, măi~ / S și: maimar-bașa / Pl: ~le / E: tc mimar başi „intendent general al clădirilor”] 1 (Înv) Arhitect. 2 Meșter-șef al unei echipe de lucrători.
2. [MDA2] maimarbaș s vz maimarbașa
3. [MDA2] măimarbaș sm vz maimarbașa
4. [MDA2] meimarbașa s vz maimarbașa
5. [DGS] maimarbașa s.m. (arhit.; turc.; înv.) v. Arhitect.
6. [DLR] MAIMARBAȘÁ subst. (Învechit) Arhitect; meșterul șef al unei echipe de lucrători (zidari). Toader maimar-bașa de lemnari și de zidari și strungari și tâmplari. (a. 1784). ȘIO II2, 74, cf. 75. Manole Polcovnicu meimarbașa, care au lucrat la podurile după apa Jiului (a. 1812). DOC. EC. 142. Manole măimarbaș și ceilalți dulgheri (a. 1812). ib. Arhitecton este cel mai mare peste meșterii zidăriii căruia noi îi zicem mei-marbașa, dar învățat la Academie. GOLESCU, Î. 8. Hagi Curti fu de părere că ar fi bine să fie întrebat și maimarbașa Orăscu, iar consiliul aprobă și hotărî ca Eliade să-l cheme mîine la el pe arhitectul orașului. CAMIL PETRESCU, O. II, 501. - Scris și: maimar-bașa. – Pl.: maimar- bașale POLIZU. – Și: meimarbașá (scris și: meimar-bașa, mei-marbașa), maimarbáș (DOC. EC. 143), măimarbáș subst. – Din tc. mimar bası „intendentul general al clădirilor”.
7. [DLR] MAIMARBÁȘ subst. v. maimarbașa.
8. [DLR] MĂIMARBÁȘ s. m. v. maimarbașa.
9. [DLR] MEIMARBAȘÁ subst. v. maimarbașa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL