1. [DEX '09] MAHALAGISM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; (la pl.) vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.
2. [MDA2] mahalagism sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~e / E: mahalagiu + -ism] 1 Vorbă sau expresie caracteristică pentru limbajul oamenilor de la periferie. 2 (Prt) Obișnuință de a colporta informații răutăcioase la adresa cuiva. 3 Bârfă.
3. [DEX '98] MAHALAGISM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.
4. [DLRLC] MAHALAGISM, mahalagisme, s. n. (Mai ales la pl.) Vorbă sau expresie vulgară. Bîrfeală, clevetire.
5. [Șăineanu, ed. VI] mahalagism n. vorbă sau expresiune de care se servesc mahalagii: mahalagismele sunt frecvente în comediile lui Caragiale. Ele consistă mai ales în franțuzisme mai mult sau mai puțin alterate: parol! (= parole dhonneur), rezon! (= raison), alevoà (= au revoir); apoi din neologisme așa zicând românizate: ambiț (= ambiție), cremenal (= criminal), ostroment (= instrument); din etimologii populare: lăcrămație (= reclamație), scrofuloși (= scrupuloși); din locuțiuni caracteristice: a trata cu refuz (= a refuza), etc.
6. [DOOM 3] mahalagism s. n., pl. mahalagisme
7. [DOOM 2] mahalagism s. n., pl. mahalagisme
8. [IVO-III] mahalagism, -me.
9. [DTL] MAHALAGISM s. n. (< mahalagiu + suf. -ism): cuvânt sau expresie vulgar(ă), caracteristică) oamenilor de la periferie, de la mahala, neinstruiți.
10. [DGS] mahalagism s.n. 1 bădărănie, grobianism, grobienie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, indistincție, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviință, nedelicatețe, neeleganță, nepolitețe, vulgaritate, <livr.> beotism, <rar> incivilitate, <pop. și fam.; deprec. sau peior.) mocofanie, mocofanism, țopârlănie, țopenie, <fam.; deprec. sau peior. > țărănie, țărănism, <reg.; deprec. sau peior.> modorănie, <fig.> necioplire, rusticitate, <fig.; rar> cruditate, <fig.; pop. și fam.> porcărie, <fig.; înv. și reg.> porcie, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> râtănie, <fig.; înv.> grosime. Mahalagismul este respins de oamenii de bun-simț. 2 (pop. și fam.) v. Bârfă. Bârfeală. Bârfire. Bârfit1. Calomnie. Calomniere. Cleveteală. Clevetire. Clevetit. Defăimare. Denigrare. Detractare. Detracție. Discreditare. Infamare. Ponegreală. Ponegrire. Șoaptă. Vituperare. Vituperație. Vorbă. Vorbă de rău. Vorbă rea.
11. [DLR] MAHALAGISM s. n. (Adesea peiorativ) Vorbă sau expresie caracteristică pentru limbajul oamenilor de la periferie; p. e x t. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; vorbe astfel colportate. Mahalagismele sînt frecvente în comediile lui Caragiale. ȘĂINEANU, D. U. Ca să-și ascundă carierismul, se face că nimic nu-i place, deșartă sacul cu mahalagisme și bîrfeli. V. ROM. ianuarie 1954, 118. – Pl.: mahalagisme. – Mahalagiu + suf. -ism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL