1. [MDA2] magheniță sf [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 154/17 / Pl: ~ți / E: ns cf magă2, magistă] (Înv) Vrăjitoare.
2. [DGS] magheniță s.f. (în credințe și superstiții; înv.) v. Babă. Strigoaică1. Vrăjitoare (v. vrăjitor).
3. [DAR] magheniță, maghenițe, s.f. (reg.) vrăjitoare.
4. [DLR] MAGHÉNIȚĂ s. f. (Învechit) Vrăjitoare. Cf. magă2, maghistă. Spuneți-mi ce voiu face ceștii magheniți? (cca 1580). CUV. D. BĂTR. II, 154/17. Pl.: magheniți. – Etimologie necunoscută. – Cf. m a g2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL