1. [Scriban] magán, V. măgan.
2. [MDA2] mangan2 s vz măgan
3. [MDA2] măgan s [At: BĂNUȚ, T. P. 162 / V: mangan / E: mg magăn] 1 (Reg; îlav) De ~ sau de (ori din) (bun) ~ul meu (sau tău, Iui etc.) De la sine, din proprie inițiativă Si: singur. 2 (Reg; îal) După dorință, după plac. 3 (Reg; îal) Pe din afară. 4 (Îla) De ~ sau de ~ul meu (sau Iui etc.) Liber să facă ce vrea.
4. [DLRLC] MĂGAN adv. (Regional, numai în expr.) De măgan = de la sine, din proprie voință, nesilit de nimeni. Scrisorică de pe ban, Nu m-ai urît de măgan. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254.
5. [DLRM] MĂGAN adv. (Reg.; în expr.) De măgan = de la sine, din proprie voință. – Magh. magán.
6. [Scriban] măgán adv. (ung. mogán, singur). Trans. De măgan, din propriu tăŭ îndemn, de bună voĭe. – În Mold. (Suc.) magan: de maganu luĭ (Șez. 30, 168). V. proeresis.
7. [DRAM 2021] măgán, s.n. (reg.; în expr.) De măgan = „se zice despre un fecior neînsurat; până e slobod, liber, nelegat de nimeni” (Bârlea, 1924): „Bine-i și feciorului / Până-i de măganu' lui” (Bârlea, 1924, II: 208). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „nărav”. – Din magh. magan „particular, privat” (Scriban, DLRM, MDA).
8. [DRAM 2015] măgan, s.n. – (reg.) În expr. de măganul lui = „se zice despre un fecior neînsurat; până e slobod, liber, nelegat de nimeni” (Bârlea, 1924): „Bine-i și feciorului / Până-i de măganu’ lui” (Bârlea, 1924, II: 208). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „nărav” (DRT). – Din magh. magan „particular, privat” (Scriban, DLRM, MDA).
9. [DRAM] măgan, s.n. – În expr. de măganul lui = „se zice despre un fecior neînsurat; până e slobod, liber, nelegat de nimeni” (Bârlea 1924): „Bine-i și feciorului / Până-i de măganu lui” (Bârlea 1924 II: 208). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „nărav” (DRT). – Probabil din magh. magan „particular, privat” (referitor la libertatea conferită de statulul de holtei).
10. [DLR] MANGAN2 subst. v. măgan.
11. [DLR] MĂGÁN subst. (Regional, în locuțiuni) Loc. adv. De măgan sau de (ori din) (bun) măganul meu (sau tău, lui etc.) = a) de la sine, singur, din proprie inițiativă, fără intervenția unui factor exterior. I-o trecut de măgan. BĂNUȚ, T. P. 162. Nu m-ai urît de măgan. . . Alți-or semănat urgie. JARNIK-BÎRSEANU, D. 347, cf. MAT. FOLK. 1 050, ȘEZ. XX, 33, VASILIU, P. L. 259, I. CR. VI, 153. Vlaicu, fecior de țăran Ș-a făcut aeroplan, De zbura el de măgan. ANT. LIT. POP. I, 90. Pt’ică lemńile d’e măgan șt să prăpăd’e iele singure. ALRT II 65, cf. ALR I 396/257. Lapte-n- t’egat de măganu lui. A III 12, cf. 11, I 13) ; b) după plac, după dorință. Mi-ai făcut Leagăn de magheran Să mă leagăn de măgan. MARIAN, NA. 313. Să trăiesc cum voi vrea eu; Să trăiesc de-al meu măgan. RETEGANUL, TR. 34, cf. I. CR. VI, 153, GR. S. VI, 240. [Calul] îmblă di maganu lui. ALR II/95 ; c) pe din afară. On om bătrîn cari știi sărbîtorile de măgan. ALRT II 105. ◊ Loc. adj. De măgan sau de măganul meu (sau lui etc.) = „fără stăpîn, de capul lui”. ȘEZ. II, 42. Bine-i și feciorului Pînă-i de maganu lui. BÎRLEA, C P. 247. Nu-l lăsa de măgan [pe copil]. ALR II/I h 150/250. De-aș trăi măcar un an Să mai fiu de-a meu măgan. Com. din ZAHARESTI-SUCEAVA. Și: mangán subst. A V 14. – Din magh. magán.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL