Definiție și ce înseamnă mafler

1. [MDA2] mafler sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 4/24 / V: (înv) ~i, mahlear, mahl~ / Pl: ~i / E: ucr махляр cf pn machlerz] 1 (Îrg) Om de nimic Si: escroc, impostor, șarlatan. 2 (Reg) Copil răsfățat.

2. [DLRLC] MAFLER, mafleri, s. m. (Mold.) Șarlatan, escroc; om de nimic. Mafleri de aiștia n-au altă grijă decît să... scoată fetele din minte. CONTEMPORANUL, VII 504.

3. [DLRM] MAFLER, mafleri, s. m. (Reg.) Șarlatan, escroc; om de nimic. – Ucr. machljar.

4. [Scriban] maflér, V. mahler.

5. [MDA2] mafleri sm vz mafler

6. [MDA2] mahlear sm vz mafler

7. [MDA2] mahler sm vz mafler

8. [Scriban] mahlér și -eár m. (rut. mahlĕár, pol. machlarz, rus. mákler, d. germ. makler, samsar, care vine d. germ. de jos makeln, maken, germ. de sus machen, a face. D. ol. makelaar vine fr. maquereau, codoș. V. mahăr, malercă). Mold. Vechĭ. Șarlatan. – Azĭ în nord, pop. maflér.

9. [DER] mahler (-ri), s. m. – Escroc, înșelător. – Var. (înv.) mahlear(iu), mafler(iu). Pol. machlerz (Cihac, II, 181; Tiktin). În Mold.

10. [Argou] mafler, mafleri s. m. (intl.) hoț, escroc priceput

11. [DGS] mafler s.m. (înv. și reg.) v. Escroc. Hoț. Impostor. Înșelător. Pungaș. Șarlatan. Șnapan.

12. [DLR] MÁFLER s. m. (Învechit și regional) Om de nimic, flecar, șarlatan, impostor, escroc. Și acel mahlear Misail călugărul, de la Simion Dascălul au născut. M. COSTIN, LET. I, 4/24. Nepotul seu, un mahler, Misail călugărul, id. ib. 20/13, cf. CIHAC, II, 181. Mafleri de aiștia n-au altă grijă decît... să scoată fetele din minte. contemporanul, V2, 504, cf. DDRF, TDRG, CADE. Cu un mafleri ca Toader eu nu stau de vorbă. Com. din PIATRA-NEAMȚ. ♦ (Regional) „Copil dezmierdat care nu știe de frică” (Săulești-Tîrgu Jiu). ȘEZ. XX, 137. - Accentuat și: maflér. – Pl.: mafleri. – Și: (învechit) mahler, máhlear (regional) máfleri s. m. – Din ucr. махляр, cf. pol. machlerz.

13. [DLR] MAFLERI s. m. v. mafler.

14. [DLR] MÁHLEAR s. m. v. mafler.

15. [DLR] MÁHLER s. m. v. mafler.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro