Definiție și ce înseamnă madipolan

1. [DEX '09] MADIPOLON s. n. (Înv.) Pânză albă, deasă și fină de bumbac, folosită pentru confecționarea lenjeriei de pat și de corp. – Din fr. madapolam. Cf. rus. madepolan.

2. [MDA2] madipolon sn [At: BULETIN, F. (1843), 211/41 / V: ~lan, ~dep~, ~dap~, ~dapolam, mati~ (Pl: -loane), matep~, madapolamă (Pl: ~me) sf / Pl: ~uri / E: fr madapolam, rs мадеполан] Pânză albă de bumbac, apretată, folosită la confecționarea rufăriei de pat și de corp.

3. [DEX '98] MADIPOLON s. n. Pânză albă, deasă și fină de bumbac, întrebuințată la confecționarea rufăriei de pat și de corp. – Din fr. madapolam. Cf. rus. madepolan.

4. [DLRLC] MADIPOLON s. n. (Astăzi rar) Pînză albă și fină de bumbac, întrebuințată la confecționarea albiturilor. Nu mai aveam de-a face nici cu iluziunile mele tinere, ci cu bucățile de... madipolon, stambă etc. DEMETRESCU, O. 96. Variantă: madipolan s. n.

5. [DN] MADIPOLON s.n. Pînză fină de bumbac întrebuințată pentru albituri. [Var. madipolan s.n. / cf. fr. madapolan, germ. Madapolam, rus. madapolam < Madapolan – oraș în India].

6. [MDN '00] MADIPOLON s. n. pânză fină de bumbac, pentru albituri. (< fr. madapolan, rus. madepolan)

7. [Scriban] madipolon, V. madapolam.

8. [MDA2] madapolam sn vz madipolon

9. [MDA2] madapolamă sf vz madipolon

10. [MDA2] madapolon sn vz madipolon

11. [MDA2] madepolon sn vz madipolon

12. [MDA2] madipolan sn vz madipolon

13. [MDA2] matepolon sn vz madipolon

14. [MDA2] matipolon sn vz madipolon

15. [DLRLC] MADIPOLAN s. n. v. madipolon.

16. [DN] MADIPOLAN s.n. v. madipolon.

17. [Șăineanu, ed. VI] madepolon n. țesătură din bumbac alb și greu (= fr. madapolam).

18. [Șăineanu, ed. VI] șifon n. pânză albă, numită și madepolon (= fr. chiffon).

19. [Scriban] *madapolám n., pl. urĭ (fr. madapolam, sp. -an, d. orașu Madapolam din India). Șifon, pînză albă de bumbac, fabricată maĭ întîĭ la Madapolam. (Din ĭa se fac rufe de trup și de pat. E maĭ proastă de cît olanda). – Vulg. madipolón.

20. [DOOM 3] madipolon (înv.) s. n.

21. [DOOM 2] madipolon (înv.) s. n.

22. [DER] madipolon (madipolonuri), s. n. – Un tip de pînză. – Var. madepolon. Fr. madapolam, cf. rus. madepolam.

23. [DGS] madipolon s.n. (ind. text.) șifon1. Madipolonul se folosește la confecționarea lenjeriei de pat și de corp.

24. [DLR] MADIPOLON s. n. Pînză albă de bumbac, apretată, folosită la confecționarea rufăriei de pat și de corp. Madapolam. .. de toate colorurile. BULETIN, F. (1843), 211/41. 1 fustă matepolon (a. 1853). IORGA, S. D. VI, 139. Toți călătorii îl aplaudară, afară de cei doi bogasieri cari se ocupau de stamba și madipolonul lor. FILIMON, O.II, 132. Nu mai aveam de-a face nici cu iluziunile mele tinere, ci cu bucățile de. . . madipolon, stambă etc. DEMETRESCU, O. 96. Poartă, la buzunarul de sus, o batistă pusă ca un petec de matipolon. I. BOTEZ, B. I, 117. Cîrpe albe de matipolon. ALR I 1876/900, cf. ALR II 3320/791. - Pl.: madipolonuri (TDRG). – Și: madipolán (LM), madepolón (ȘĂINEANU, D. U), madapolón (COSTINESCU), madapolám, matipolón (pl. mati- poloane, CIAUȘANU, V. 179), matepolón s. n.; madapolámă (pl. madapolame, PONTBRIANT, D., LM) s. f. - Din fr. madapolam. Cf. rus. мадеполан.

25. [DLR] MADAPOLAM s. n. v. madipolon.

26. [DLR] MADAPOLAMĂ s. f. v. madipolon.

27. [DLR] MADAPOLÓN s. n. v. madipolon.

28. [DLR] MADEPOLON s. n. v. madipolon.

29. [DLR] MADIPOLAN s. n. v. madipolon.

30. [DLR] MATEPOLON s. n. v. madipolon.

31. [DLR] MATIPOLÓN s. n. v. madipolon.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro