1. [DEX '09] MADAMĂ, madame, s. f. 1. (Fam.; astăzi în forma madam; urmat de nume de familie sau de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de prostituție. [Var.: madam s. f.] – Din fr. madame.
2. [MDA2] madamă sf [At: DIONISIE, C. 205 / V: madam (G-D: lui madam, madamei), (pop) măd~ / S și: madame / Vc: madam, (dep) ~mo / PI: ~me / E: fr madame] 1 (Frî) Soție. 2 (Îf madam, urmat de numele de familie) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu sau despre o femeie măritată Si: cucoană, doamnă. 3 (Înv) Menajeră. 4 (Înv) Femeie de serviciu la un hotel. 5 (Înv) Guvernantă străină. 6 (Prt) Prostituată. 7 (Spc) Patroană a unui bordel.
3. [DEX '98] MADAMĂ, madame, s. f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de prostituție. [Var.: madam s. f.] – Din fr. madame.
4. [DLRLC] MADAMĂ, madame, s. f. (Învechit) Doamnă. Ba mai vezi cîte-o madamă, ce torcea odată-n furcă, Cum fudulă și cochetă în cupeu ușor se urcă. BELDICEANU, P. 120. Multe închinăciuni... madamei Wimmer. KOGĂLNICEANU, S. 6. ◊ (Rar, înaintea prenumelui soțului) Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Carl. GHICA, S. 62. ♦ (Ieșit din uz) Femeie din personalul de îngrijire al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii.
5. [DN] MADAMĂ s.f. (Ieșit din uz) Femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii. [< fr. madame].
6. [Șăineanu, ed. VI] madamă f. 1. dădacă străină, guvernantă; 2. (ironic) cocoană: de vrei să fi madamă de bonton AL.; 3. femeie publică. [Fr. MADAME, cu sensul, peiorativ inerent titulaturei străine (v. jupâneasă)].
7. [Scriban] *madámă f., pl. e (fr. madame, d. ma, a mea, și dame, damă). Fam. Pop. Guvernantă (dădacă) străină. Iron. Rar. Cocoană. Iron. Damă de puțină considerațiune: cocoanele nu trebuĭe să se ducă în berăria ceĭa, unde se duc toate madamele. – Se întrebuințează și un pl. n. mădămurĭ, cu înțeles și maĭ peĭorativ. Numaĭ madam, urmat de un nume de familie, are înț. de „doamnă”, dar nu se uzitează în limba scrisă, nicĭ în vorbirea gravă.
8. [DEX '09] MADAM s. f. v. madamă.
9. [MDA2] madam sf vz madamă
10. [MDA2] mădamă sf vz madamă
11. [DLRLC] MADAM s. f. invar. (Franțuzism, pe cale de dispariție) Termen de politețe (de obicei însoțind un nume propriu) cu care cineva denumește o femeie măritată sau cu care i se adresează; doamnă. Am scăpat... de cățelușa lui madam Știubei. C. PETRESCU, C. V. 16. Săriți! Chiriac! Spiridoane! – Nu striga, madam! CARAGIALE, O. I 69. – Scris și: (după franțuzește) madame (MACEDONSKI, O. III 38).
12. [DN] MADAM s.f. (Rar) Doamnă. [< fr. madame].
13. [DOOM 3] madamă (înv.) s. f., g.-d. art. madamei; pl. madame
14. [DOOM 2] madamă (înv.) s. f., g.-d. art. madamei; pl. madame
15. [DOOM 3] !madam (± nume de persoană) (fam.) s. f., g.-d. art. lui madam
16. [DOOM 2] madam (~ + nume de familie/prenume f.) (fam.) s. f., g.-d. lui madam
17. [DER] madamă (madame), s. f. – 1. Duducă de origine străină. – 2. Menajeră, slujnică. – Var. madam. Mr. madamă. Fr. madame, cf. it. madama (REW 2733). Var. se folosește curent cu sensul de „doamnă”, dar nu a fost admisă în limba literară. – Der. mădămi, vb. (a trata ca pe o doamnă; refl., a o face pe doamna). Pentru mr., cf. ngr. μαντάμα, tc. madama.
18. [DGS] madamă s.f. (fam., înv.) = madam.
19. [DGS] madam (madamă) s.f. 1 (fam.; astăzi mai ales peior. sau deprec.; adesea urmat de un nm. pr.) v. Doamnă. 2 (fam.; în forma madamă) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat). 3 (fam.; în forma madamă) <fam.> matroană, <arg.> țață. Madama, patroana bordelului, este o femeie versată. 4 (înv.; în forma madamă) v. Guvernantă (v. guvernant). 5 (înv.; în forma madamă) v. Menajeră (v. menajer). 6 (înv.; în forma madamă) v. Femeie de serviciu. Servantă. Servitoare (v. servitor). Slugă. Slujnică (v. slujnic). 7 (înv.; în forma madamă) v. Nevastă. Soție.
20. [DLR] MADAMĂ s. f. 1. (Franțuzism învechit) Soție. V. doamnă, jupîneasă, damă. Era cu el și madama lui și mai era și alte persoane mari cu madamele lor. DIONISIE, C. 205, cf. RUSSO, S. 108. 2. (Astăzi în forma madam; de obicei urmat de numele de familie sau, mai rar, de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. V. cucoană. Tu roabă, și a cui? a unui judecător ! adu-ți aminte că ai avut cinstea de a fi madama de Valsan. HELIADE, B, 18/4. Madam Dardane rămasă înlemnită la această întrebare. GORJAN, II, 124/20. Multe închinăciuni... lui monsiu Chis și madamei Wimmer. KOGĂLNICEANU, S. 6.Tu te duci la megieșă noastră madama Ninteasa, unde să fac adunări spirituoase. ASACHI, PED. 7/13. Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Carl. GHICA, S. 62. Vezi că erau mulți muștirii, jupîne, pînă să-mi dea madama gazeta. CARAGIALE, T. II, 16. Unele pălării sînt. . . scumpe foc, așa cum se și cuvine să le vîndă cele două vestite marșante de modă, madamele Bario și Briol. MACEDONSKI, O. III, 38. Madam Sara, văduva, a deschis prăvălie. CAZIMiR, GR. 41. Am scăpat de. . . cățelușa lui madam Știubeiu, care trecea. . . printre gard. C. PETRESCU, C. V. 16, cf. ALR II 3551/537. ◊ (La vocativ, neurmat de numele propriu, astăzi numai cu nuanță peiorativă, cf. cucoană) Madamă, tot mă iubești? BELDIMAN, O. 15/12. Puii, nebăgînd-o-n seamă: Cale bună-i zic, madamă. ALEXANDRESCU, M. 341. Ce cauți aici, madamo? CARAGIALE, T. II,162. Nu striga, madam! id. o. VI, 34. ♦ (Popular) Cucoană. Ba, mai vezi cîte-o madamă, ce torcea odată-n furcă, Cum fudulă și cochetă în cupea ușor se urcă. BELDiCEANU, P. 120. [Florile] le-au luat madamele, Să facă parfumurile, Să-și mirosească hainele. PAMFILE, CR. 70. Jupîneasă „pi la madame bătrîne”. ALR II 2870/848. 3. Femeie din personalul casnic al familiilor burgheze. V. jupîneasă. Spuni mata ti rog madamii să deie tinjirili deoparti și să le acoperi bini. BRĂESCU, M. B. 105. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. Cheamă pe madama, i-a poruncit domnul Fotache portarului. STANCU, R. A. I, 28. 4. (Învechit) Guvernantă (străină). Madamele așază copiii în semicerc. BRĂESCU-VOINEȘTI, Î. 22. 5. (Peiorativ) Femeie de moravuri ușoare; s p e c. patroană a unei case de prostituție. Cf. STANCU, D. 358. – Scris și: (I, 2, după franțuzește) madame. – Pl.: madame. – Voc.: madamă și madamo. – Și: (2) madám (gen.-dat. lui madam și, învechit, madamei; voc. madam și, vulgar, madamo), (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mădámă (IORDAN, L. R. A. 21) s. f. – Din fr. madame.
21. [DLR] MADAM s. f. v. madamă.
22. [DLR] MĂDÁMĂ s. f. v. madamă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL