1. [DEX '09] MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.
2. [MDA2] mașinist sm [At: HELIADE, F. 30/23 / V: (înv) machi~, mahi~, (reg) mașinistăr, ~nistru, / Pl: ~iști / E: fr machiniste, ger Maschinist] 1 Muncitor care supraveghează funcționarea unei mașini Si: mecanic (11). 2 Muncitor care repară o mașină Si: mecanic (10). 3 Angajat al unui teatru care așează decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc.
3. [DEX '98] MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.
4. [DLRLC] MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f. Persoană care conduce o mașină sau supraveghează funcționarea ei; mecanic. Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. I 145. Mașinistul își ia mîna de pe mînerul cu care oprise trenul și se întoarce cu fața spre moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34.
5. [DN] MAȘINIST, -Ă s.m. și f. (Poligr.) Conducător al unei mașini; mecanic. ♦ (Teatru) Cel care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile etc. [Var. machinist s.m.f. / cf. fr. machiniste, germ. Maschinist].
6. [MDN '00] MAȘINIST, -Ă s. m. f. 1. muncitor care conduce o mașină (1); mecanic. 2. tehnician care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile într-un teatru etc. (< fr. machiniste, germ. Machinist)
7. [Șăineanu, ed. VI] mașinist m. 1. cel ce construește sau dirijează o mașină; 2. cel ce dispune decorurile pe scenă.
8. [Scriban] *mașiníst m. (fr. machiniste). Mecanic, acela care conduce mașinile.
9. [MDA2] machinist sm vz mașinist
10. [MDA2] mahinist sm vz mașinist
11. [MDA2] mașinistăr sm vz mașinist
12. [MDA2] mașinistru sm vz mașinist
13. [DN] MACHINIST, -Ă s.m. și f. v. mașinist.
14. [DCR2] mașinist-actor s. m. Mașinist la teatru, care face figurație ◊ „Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși.” Cont. 9 XII 66 p. 4 (din mașinist + actor)
15. [DOOM 3] mașinist adj. m., s. m., pl. mașiniști; adj. f., s. f. mașinistă, pl. mașiniste
16. [DOOM 2] mașinist adj. m., s. m., pl. mașiniști; adj. f., s. f. mașinistă, pl. mașiniste
17. [DGS] mașinist s.m. mecanic, <rar> motorist, <reg.> moșinar, <înv.> mecanician. Este mașinist la o moară.
18. [DLR] MAȘINIST s. m. 1. Muncitor care conduce o mașină (io, care supraveghează funcționarea unei mașini, care repară o mașină etc.; mecanic. Cf. HELIADE, F. 30/23, NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU, CALENDAR (1859), 76/4, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. O armată întreagă de mașiniști cari vorbeau toate graiurile. anghel, PR. 83. Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. 145, cf. NOM. PROF. 19, 46. E un fel de mașinistru. SADOVEANU, P. S. 68, cf. id. O. V, 248. Băiatul ne-a cerut un tren, un tren lung, comandat la gară, pe măsura lui, căci vrea să se facă „mașinist”. ARGHEZI, C. J. 68. Mașinistul, badea Bodrîngă, și cele două femei se uitau încremeniți drept în ochii lui Nițu. CAMILAR, N. I, 321. Eu am să mă fac mașinist, cînd oi fi mare. V. ROM. februarie 1 954, 34. 2. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mînuiește aparatele cu efecte sonore etc. Costumele și scenariul cată să fie fidel epocii și locului ce reprezintă. Un machinist bun e de o neapărată necesitate. FILIMON, O. II, 199. Intrai și eu pe scenă, printre mulțimea cea foitoare de mașiniști. EMINESCU, G. P. 67, cf. NOM. PROF. 81. – Pl.: mașiniști. – Și: (învechit) mahiníst (NEGULICI, PONTBRIANT, D.), machinist, (regional) mașinistru, mașînístăr (DR. IV, 1015) s. m. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.
19. [DLR] MACHINIST s. m. v. mașinist.
20. [DLR] MAHINÍST s. m. v. mașinist.
21. [DLR] MAȘINISTRU s. m. v. mașinist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL