1. [MDA2] lăzuit1 sn [At: FD II, 154 / Pl: ~uri / E: lăzui] 1-2 (Înv) Lăzuire (1-2).
2. [MDA2] lăzuit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: lăzui] (Înv) 1 (D. plante) Smuls din rădăcini. 2 (D. păduri) Defrișat. 3 (Fig) Eliberat.
3. [MDA2] lăzui vt [At: ȘINCAI, HR. I, 344/26 / Pzi: ~esc / E: laz + -ui] (Înv) 1 (C. i. plante) A smulge rădăcinile din pământ. 2 (C. i. păduri) A înlătura prin tăiere sau ardere arborii și alte plante lemnoase pentru a putea cultiva un teren Si: a defrișa, (îrg) a cura1 (2).
4. [DLRLC] LĂZUI, lăzuiesc, vb. IV. Tranz. A face laz; a despăduri, a defrișa. Să lăzuiești toată pădurea. RETEGANUL, P. V 49.
5. [DLRM] LĂZUI, lăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face laz; a despăduri, a defrișa. – Din laz.
6. [Șăineanu, ed. VI] lăzuì v. Tr. a stârpi tufele și rădăcinile unui câmp. [V. laz].
7. [Scriban] lăzuĭésc v. tr. (d. laz). Trans. Curăț un teren de bălăriĭ saŭ de arborĭ, runculesc, secĭuĭesc: să lăzuĭască un petec de pădure (Rebr. 286). V. desțelenesc.
8. [DGS] lăzuit2, -ă adj. (silv.; reg.; despre suprafețe împădurite) $v. Defrișat. Despădurit2.
9. [DGS] lăzuit1 s.n. (silv.; reg.) v. Defrișare. Defrișat1. Despădurire. Despădurit1.
10. [DGS] lăzui vb. IV. tr. (silv.; reg.; compl. indică suprafețe împădurite sau păduri) v. Defrișa. Despăduri.
11. [DLRLV] LĂZUIT adj. (Trans. N) Defrișat. (Fig.) De m-aș vedea hodinită, De supărări lăzuită. CÎNTECE, 5r. Etimologie: lăzui. Vezi și laz, lăzui.
12. [DRAM 2021] lăzuít, -ă, lăzuiți, -te, adj. Defrișat. – Din lăzui.
13. [DLRLV] LĂZUI vb. (Trans. N) A defrișa. (Fig.) Mă țin numai cu cuvîntu Care iute zbor în vîntu. Dar judece-le cel drept și sfîntu Le-a lăzui din pămîntu. CÎNTECE, 1v. Etimologie: laz + suf. -ui. Vezi și laz, lăzuit.
14. [DRAM 2021] lăzuí, lăzuiesc, v.t. A defrișa. – Din laz (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL