1. [MDA2] lătuț, ~ă [At: CIHAC I, 139 / Pl: ~i, ~e / E: lat + -uț] 1-16 (Șhp) a Lăticel (1-16). 17 sn (Reg) Șorț. 18 sm (Iht; reg) Beltiță (Alburnoides bipunctatus).
2. [DOR] lătuț adj. m., pl. lătuți; f. sg. lătuță, pl. lătuțe
3. [DGS] lătuț, -ă adj. (înv. și pop.; despre obiecte, corpuri etc.) lăticel, lătișor. Patul copilului este destul de lătuț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL