1. [MDA2] lăstărică sf vz lăstăraș
2. [DLRLC] LĂSTĂRICĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. Pe mînă-i rezemată, Ca floarea ce se pleacă pe lăstărica sa, Fiorița se gîndește. BOLINTINEANU, O. 203.
3. [DLRM] LĂSTĂRICĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. – Din lăstar + suf. -ică.
4. [DEX '09] LĂSTĂRAȘ, lăstărași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.
5. [MDA2] lăstăraș sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) ~rică sf, (îvr) ~turaș / Pl: ~i, (pop, sn) ~e / E: lăstar1 + -aș] 1-8 (Șhp) Lăstar1 (1-4) (mic) Si: lăstărel (1-8), lăstăruț (1-8).
6. [MDA2] lăsturaș, ~ă a vz lăstăraș
7. [DEX '98] LĂSTĂRAȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.
8. [DLRLC] LĂSTĂRAȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar. Se zări încolțind din pămînt un lăstăraș. ODOBESCU, S. III 290.
9. [DOOM 3] lăstăraș (pop.) s. m., pl. lăstărași
10. [DOOM 2] lăstăraș (pop.) s. m., pl. lăstărași
11. [DGS] lăstărică s.f. (bot.; pop.) v. Lăstăraș. Lăstărel.
12. [DGS] lăstăraș s.m. (bot.) lăstărel, <pop.> lăstărică, lăstăruț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL