1. [DEX '09] LĂRMUIRE, lărmuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; larmă. – V. lărmui.
2. [MDA2] lărmuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: lărmui] 1 Alarmare. 2 Răzvrătire. 3 Producere a unor zgomote puternice. 4 Răsunet.
3. [DEX '98] LĂRMUIRE, lărmuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; larmă. – V. lărmui.
4. [DLRLC] LĂRMUIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; zgomot, larmă. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților. REBREANU, R. II 249.
5. [DEX '09] LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
6. [MDA2] lărmui [At: ȘINCAI, HR. I, 316/15 / Pzi: 6 ~esc / E: larmă + -ui] 1 vt (Îvr) A alarma. 2 vr (Îvr) A se răzvrăti. 3 vi A face zgomot mare. 4 vi (D. spații; udp „de”) A răsuna.
7. [DEX '98] LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
8. [DLRLC] LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, zgomot mare. Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46.
9. [Șăineanu, ed. VI] lărmuì v. a face larmă.
10. [Scriban] lărmuĭésc v. intr. (d. larmă saŭ ung. lármáznĭ). Trans. Barb. Fac gălăgie, vociferez.
11. [DOOM 3] lărmuire (rar) s. f., g.-d. art. lărmuirii; pl. lărmuiri
12. [DOOM 2] lărmuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. lărmuirii; pl. lărmuiri
13. [DOOM 3] lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, 3 sg. lărmuiește, imperf. 1 lărmuiam; conj. prez. 1 sg. să lărmuiesc, 3 să lărmuiască
14. [DOOM 2] lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, imperf. 3 sg. lărmuia; conj. prez. 3 să lărmuiască
15. [DGS] lărmuire s.f. (pop. și fam.) <pop. și fam.> lărmuit, lărmuitură, <reg.> lolotire. Nu o aude din cauza lărmuirii din sală.
16. [DGS] lărmui vb. IV. 1 intr. (pop. și fam.; despre oameni) <reg.> a hălălăi, a lărmălui, a loloti. A trecut un grup de tineri, lărmuind zgomotos. 2 tr., refl. (înv.; compl. sau sub. indică oameni) v. Alarma. Alerta. Angoasa. Frământa. Impacienta. Intriga. Îngrijora. Neliniști. Preocupa. Speria. Tulbura. 3 refl. (înv.; despre colectivități, grupuri) v. Agita. Mișca. Răscula. Răzvrăti. Revolta. Ridica. Tulbura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL