1. [DEX '09] LĂMURIT, -Ă, lămuriți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a înțeles clar ceva; limpezit2. 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este ușor de înțeles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. – V. lămuri.
2. [MDA2] lămurit1 sn [At: (a. 1843) DOC. EC. 789 / Pl: (rar) ~uri / E: lămuri] (Îvr) 1-2 Lămurire (1-2). 3 (Fig) Puritate. 4-9 Lămurire (4-9). 10 (Udp „asupra”, „despre”) Informație. 11-15 Lămurire (11-15).
3. [MDA2] lămurit2, ~ă a [At: CORESI, EV. 318 / V: (îrg) ~rat, (reg) ră~ / Pl: ~iți, ~e / E: lămuri] 1 (Înv; d. metale prețioase) Care a fost purificat prin înlăturarea, sub acțiunea focului, a corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine, de calitate inferioară. 2 (Înv) Pur. 3 (Fig) Nealterat. 4 (D. noțiuni abstracte) Care realizează sau tinde să realizeze un tip sau model considerat optim. 5 Care este conform cu modelul ideal. 6 Îvr; d. oameni) Scăpat de ceva nefavorabil. 7 (Pop) Curățat. 8 (Îvr; d. bani sau d. alte valori) De care se poate dispune în mod efectiv. 9 Din care s-au scăzut toate cheltuielile. Vz lichid, net. 10 (Îrg; d. substanțe în stare lichidă) Curățat de impurități Cf limpezit. 11 Care a fost separat de alte corpuri, substanțe sau elemente. 12 Distilat. 13 (Reg) Separat din amestecul din care făcea parte. 14 (D. informații, idei, concepții, reprezentări de fapte etc.) Care este exprimat limpede. 15 (D. prezentarea informațiilor, ideilor, opiniilor) Exact. 16 (D. prezentarea informațiilor, ideilor, opiniilor) Argumentat. 17 (D. prezentarea informațiilor, ideilor, opiniilor) Demonstrat. 18 (D. oameni) Care expune în mod explicit, clar, un fenomen, o situație. 19 Care este ușor și bine înțeles de către alții. 20 (D. obiecte, fenomene etc.) Care apare vederii cu claritate Si: vizibil. 21 (D. sunete, voce, zgomote) Care răsună distinct, precis. 22 Care se poate percepe cu claritate. 23 (D. oameni) Care a înțeles limpede, deplin, un fenomen, o situație Si: edificat. 24 (D. oameni) Convins de justețea unei opinii, a unei idei etc.
4. [DLRLC] LĂMURIT, -Ă, lămuriți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care a pătruns o problemă, căruia i s-a deslușit un lucru. Făcînd deosebire între adevărații dușmani și oamenii nelămuriți, șovăielnici sau aflați temporar sub influența dușmanului, comuniștii au sarcina să desfășoare o muncă răbdătoare, de lămurire în rîndul celor din urmă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 38. Nici măcar nu sîntem lămuriți dacă moșia e de vînzare? REBREANU, R. I 133. ♦ (Despre idei, probleme etc.) Ușor de înțeles, limpede, clar. Articolul este foarte explicit, foarte lămurit... Nu știu ce aș putea adăoga. BARANGA, I. 167. Evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ (Adverbial) În mod clar, precis. Vorbește, te rog, lămurit. SADOVEANU, N. F. 131. Nu-l vedea încă lămurit. REBREANU, P. S. 78. Are o privire atît de adîncă, Încît cu ea în inimi citește lămurit. MACEDONSKI, O. I 259. 2. Distinct, conturat, reliefat. Acele trăsuri așa de regulate, așa de bine lămurite, conțin într-însele o putere, o energie, o stăruință, care negreșit au a purta mari și minunate roduri. ODOBESCU, S. I 24. 3. (Învechit; despre metale, p. ext. despre alte lucruri) Limpezit, purificat, curat. O fîntînă cu apă vie și cu ghizdele albe și lămurite ca cristalul. SEVASTOS, N. 225.
5. [Șăineanu, ed. VI] lămurit a. limpede.
6. [Scriban] lămurít, -ă adj. Clarificat, limpezit. Fig. Luminat, informat precis. Clar, limpede: vorbă lămurită. Adv. A vorbi lămurit.
7. [DEX '09] LĂMURI, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înțeles de cineva; a clarifica, a desluși. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. și refl. (Înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură.
8. [MDA2] lămura v vz lămuri
9. [MDA2] lămurat, ~ă a vz lămurit
10. [MDA2] lămuri [At: BIBLIA (1688), 3891/50 / V: (îvr) ~mări, (cscj) ~ra, / Pzi: ~resc / E: lamură] 1 vt (înv; c. i. metale, mai ales aur sau argint) A purifica prin înlăturarea, sub acțiunea focului, a corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine. 2 vt (Înv) A face să aibă o calitate superioară. 3 vt (Fig) A face să devină nealterat. 4 vt (Fig) A înlătura elementele improprii, nespecifice, dăunătoare Si: a purifica. 5-7 vt (Îrg; c. i. substanțe lichide) A curăța de impurități (prin distilare) (dublă rafinare sau) sedimentare. 8-9 vtr A (se) separa din amestecul din care face parte. 10 vt (Înv) A determina cu precizie un fapt, un lucru, un fenomen. 11 vt A face inteligibil ceea ce este sau pare confuz, obscur prin comentarii, interpretări etc. 12 vt A completa cu noi precizări, astfel încât să se poată înțelege ușor. 13 vt A releva semnificația, conținutul, sfera de referință sau de aplicare etc. 14 vt A clarifica. 15-16 vtr A (se) înțelege. 17 vt A ști. 18-19 vtr A (se) distinge. 20-21 vtr (Rar) A (se) justifica. 22 vt A stabili. 23-24 vtr A (se) explica. 25 vr A căpăta un sens, o rezolvare. 26-27 vtr A (se) cristaliza. 28-29 vtr A (se) contura. 30 vt (C.i. oameni) A face să pătrundă semnificația, înțelesul, cauza, rostul etc. unei întâmplări sau al unei situații. 31 vt A face să accepte și să considere ca justă o opinie, o idee, un lucru etc. pe bază de argumente Si: a convinge. 32 vr (D. oameni) A dobândi cunoștințe suficiente și clare despre ceva sau despre cineva. 33 vt A fi în măsură să cunoască semnificația, cauza, rostul a ceva. 34 vr A se edifica în legătură cu un fapt, cu un fenomen, cu o situație etc. 35-36 vtr (Îe) A (se) ~ liniștea (A lăsa sau) a rămâne nedumerit în urma unei explicații insuficiente, neclare. 37 vrr A ajunge la o concluzie comună, la o înțelegere, prin discutarea și explicarea aspectelor neclare și prin depășirea divergențelor. 38 vr (Îe) A se ~ de ziuă A se ivi zorile. 39 vt A face să se vadă limpede Si: a evidenția. 40 vt A vedea.
11. [CADE] NON LIQUET (lat.) = Nu e lămurit.
12. [DLRLC] LĂMURI, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să înțeleagă, a-i explica cuiva un lucru, o problemă etc., a da cuiva explicații. N-ai dreptul să mă condamni, fără să încerci să mă lămurești. DEMETRIUS, C. 33. Se luptă cu părerea de rău că nu-i cineva care să-l lămurească. SP. POPESCU, M. G. 93. ◊ (Problema în discuție se exprimă printr-o propoziție secundară sau printr-o determinare introdusă prin prep. «asupra») Dacă mă apropiam de el, dacă-l lămuream de ce umblă Tăun și-l ademenește cu vorbe, acum îl aveam între noi. CAMILAR, TEM. 274. Nicola, după ce mai bău un pahar de mastică, începu să lămurească cum era organizată viața în colonie. BART, E. 281. Ipolit găsi niște tăbliți... – A! am zis, iată acea ce ne va lămuri asupra misterioasei drame. NEGRUZZI, S. I 45. ◊ (Cu dativul persoanei) Am încercat să-ți lămuresc de ce nu mă mai înțeleg cu Mircea. DEMETRIUS, C. 9. ◊ (Fără indicarea persoanei) După ce mai băură un pahar de vin, Simeon lămuri cum stau treburile. SADOVEANU, O. VII 120. ♦ Refl. (Despre persoane) A ajunge la idei clare, a înțelege, a stăpîni o problemă. După ce s-or lămuri toate milioanele de oameni cîți îi are pămîntul, războiul are să intre în poveste. CAMILAR, TEM. 59. 2. Refl. A ajunge cu cineva la înțelegere, limpezind puncte de vedere contrarii. Trebuie să se lămurească mai bine cu Roșu în chestia asta, ca să nu se pomenească pe drumuri. REBREANU, R. II 80. 3. Tranz. (Complementul indică lucrul explicat) A explica pe înțelesul tuturor, a face clar, a desluși. Nu știu eu bine să lămuresc aceste idei. ODOBESCU, S. III 128. ♦ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni clar, a căpăta înțeles. Cînd lucrurile se lămuresc, ne pufnește pe toți un rîs. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. (Construit cu dativul) Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Acum i se lămureau bine, pentru prima oară, veșnicele sfezi, în larma cărora se deștepta noaptea din somn. VLAHUȚĂ, O. A. 140. 4. Refl. (Despre obiecte concrete) A se desluși dintre alte obiecte, a căpăta relief, a deveni distinct, a apărea cu claritate. Luna mare se ridicase și cîmpiile se lămureau drepte pînă cine știe unde. SADOVEANU, O. VI 189. Fața lui se lămurește, Pare-nduioșat acum. TOPÎRCEANU, B. 71. ◊ Fig. În mintea lui se lămurea ca într-un tablou căsuța... albă și veche. VLAHUȚĂ, O. AL. II 73. ♦ (Despre elemente care întunecă obiectele) A dispărea, lăsînd să se vadă clar lucrurile. Negurile de pe Moldova se lămureau. SADOVEANU, O. I 59. 5. Tranz. (Învechit) A curăța un metal de corpuri străine expunîndu-l acțiunii focului; a purifica. Argintarul lucrează argintul, lămurindu-l prin foc. I. IONESCU, M. 714. ◊ Refl. Fig. Ticăloșii aceștia merită a fi arși de vii, ca să-și curețe păcatul și să se lămurească prin foc de fărădelegea lor. NEGRUZZI, S. I 232.
13. [Șăineanu, ed. VI] lămurì v. 1. a curăța: a lămuri aurul; 2. a clarifica: (lună) lumina-i dulce tot mai mult lămurește EM.; 3. fig. a explica, a lămuri idei.
14. [Scriban] lămurésc v. tr. (d. lamură). Curăț, clarific, limpezesc: a lămuri seu, untu. Fig. Clarific, explic, deslușesc, daŭ informațiunĭ precise: a lămuri pe cineva.
15. [DOOM 3] lămuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămuresc, 3 sg. lămurește, imperf. 1 lămuream; conj. prez. 1 sg. să lămuresc, 3 să lămurească
16. [DOOM 2] lămuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămuresc, imperf. 3 sg. lămurea; conj. prez. 3 să lămurească
17. [Argou] lămurit, -ă, lămuriți, -te adj. bătut.
18. [Argou] a se lămuri buștean expr. a rămâne nedumerit.
19. [Argou] lămuri, lămuresc v. t. (iron.) a bate.
20. [DGS] lămurit, -ă adj., adv. I adj. (predomină ideea de explicitare, de înțelegere) 1 (în opoz. cu „confuz”, „încurcat”; despre idei, informații, concepții, argumente, reprezentări de fapte etc.) clar, coerent, comprehensibil, comprehensiv, deslușit, explicit, expres2, inteligibil, limpede, net2, precis, răspicat, <înv.> apriat, dezvelit, luminos, transparent, <fig.; rar> neted, <fig.; înv.> luminat2. Are o reprezentare lămurită a întregului proiect. 2 (despre gânduri, păreri, informații, reprezentări de fapte etc.) clarificat, elucidat, limpezit2. Informațiile lămurite i-au impus o altă rezolvare a cazului. 3 (despre situații sau chestiuni confuze ori neclare, probleme complicate, ascunse, obscure etc.) clarificat, descurcat, deslușit, elucidat, limpezit2, <fig.> descâlcit, descifrat, deznodat. Împrejurările lămurite ale producerii crimei i-au permis să ia o decizie corectă. 4 (despre oameni) clarificat, dumirit, edificat, <fig.> luminat2. Lămurit, a întrerupt orice legătură cu el. II adj. (predomină ideea de percepere cu ajutorul văzului) 1 (în opoz. cu „nedeslușit”; despre peisaje, contururi, panorame, imagini etc.) clar, deslușit, distinct, evident, limpede, precis, <înv.> apriat, chiar, <fig.> curat. După ridicarea ceții, în față, apare imaginea lămurită a muntelui. 2 (în opoz. cu „ascuns”, „invizibil”; înv.; despre senzații, sentimente, stări sufletești, atitudini etc. ale oamenilor) v. Clar. Deslușit. Evident. Fățiș. Limpede. Manifest. Vădit. Vizibil. III adj. (tehn.; predomină ideea de curățare, de purificare, de selectare etc. dintr-un amestec; despre metale, soluții, amestecuri etc.; înv.) v. Curățat2. Purificat. IV adv. (modal) 1 (în legătură cu vb. ale percepției, ale distingerii) bine, clar, deslușit, distinct, limpede, <pop.> luminat2, <reg.> răzvedit. Vede lămurit la distanță. Aude lămurit cel mai fin zgomot. 2 aievea, clar, deslușit, explicit, expres2, limpede, răspicat, <reg.> lișteav, nilvan, pur2, <înv.> apriat, chiar, <fig.> curat. I-a repetat lămurit cum trebuie să procedeze.
21. [DGS] lămuri vb. IV. I (predomină ideea de explicitare, de înțelegere) 1 tr. (compl. indică situații sau chestiuni confuze ori neclare, probleme complicate, ascunse, obscure etc.) a clarifica, a descurca, a desluși, a dezlega, a elucida, a limpezi, <înv.> a pliroforisi, (fig.) a descâlci, a descifra, a deznoda, a lumina, <fig.; rar> a dezveli, <fig.; înv. și reg.> a dezghioca. A lămurit împrejurările în care s-a produs crima. 2 tr. (compl. indică idei, probleme, noțiuni etc.) a clarifica, a desluși, a elucida, a explica, a explicita, a limpezi, a preciza, a rezolva, a soluționa, <înv. și pop.> a tălmăci, <înv.> a explicălui, a explicui, a răspica, a răzvidi, a săvârși, a sfeti, <fig.; înv.> a dezamesteca, a dezgurzi. Ceea ce trebuie lămurit nu este apariția acestei credințe, ci menținerea ei. Câteodată, în loc să lămurească, strică. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică gânduri, idei, sentimente etc.) a (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) limpezi, a (se) cristaliza, a (se) decanta. Gândurile erau atât de încâlcite, încât nici nu încerca să le lămurească. În timp, sentimentele lui s-au lămurit. 4 tr., refl. a (se) clarifica, a (se) dumiri, a (se) edifica, a (se) limpezi, a se desluși, a se desșumeni, <înv.> a (se) edifia, a (se) lumina. Lămurindu-se din spusele copiilor că s-a întâmplat ceva grav, s-a dus la locul indicat. Criticul a lămurit publicul asupra valorii dramaturgului. 5 tr. a clarifica, a decide, a hotărî, a limpezi, a stabili, a statornici. Trebuie să lămurim ceea ce este de făcut cu moștenirea noastră. 6 refl. (despre oameni) a se clarifica, a se convinge, a se edifica, a se încredința, a se limpezi, <reg.> a se desprosti. După ce a studiat manuscrisul, s-a lămurit asupra paternității lui. 7 tr. (compl. indică oameni) a clarifica. Dezbaterile competente ne clarifică situația economică și politică a țării. 8 refl. (despre oameni) a se dumiri, a înțelege, a pricepe, a ști, <reg.> a se nădăi, <fig.> a se dezmetici, a se trezi, <fig.; înv.> a se dezmeți. Nu s-a lămurit pe unde se află. 9 tr. (fam.; glum. sau iron.; compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. II (predomină ideea de percepere cu ajutorul simțurilor; înv.) 1 tr. (compl. indică obiecte, ființe etc.) v. Desluși. Distinge. Observa. Percepe. Recunoaște. Vedea. 2 refl. (despre obiecte, piesaje etc. sau despre stări, situații etc.) v. Apărea. Arăta. Ivi. Înfățișa. Revela. III tr. (predomină ideea de curățare, de purificare, de selectare dintr-un amestec; înv.) 1 (tehn.; compl. indică metale, soluții, amestecuri etc.) v. Curăța. Depura. Purifica. 2 (chim.; compl. indică lichide) v. Distila. 3 (compl. indică mai ales proprietăți, caracteristici ale unor ființe, stări, fenomene, creații etc.) v. Defini. Determina. Identifica. Preciza. Stabili.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL