1. [MDA2] lăicioară sf vz lăvicioară
2. [DLRLC] LĂICIOARĂ, lăicioare, s. f. Diminutiv al lui laiță. A intrat Gheorghiță și s-a lăsat într-un cot pe-o lăicioară. SADOVEANU, B. 73.
3. [DLRM] LĂICIOARĂ, lăicioare, s. f. Diminutiv al lui laiță. [Pr.: lă-i-]
4. [MDA2] lăvicioară sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~iți~, lăi~ / Pl: ~re / E: laviță + -ioară] 1-2 (Șhp) Laviță (1) mică.
5. [DLRLC] LĂVICIOARĂ, lăvicioare, s. f. Diminutiv al lui laviță. Închise ușa și se așeză pe lăvicioară. VORNIC, P. 200.
6. [DOOM 3] lăvicioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. lăvicioarei; pl. lăvicioare
7. [DOOM 2] lăvicioară (-cioa-) s. f., g.-d. art. lăvicioarei; pl. lăvicioare
8. [IVO-III] lăvicioară, -re.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL