1. [DEX '09] LĂFĂIT, -Ă, lăfăiți, -te, adj. Comod, destins; în huzur, îmbelșugat. – V. lăfăi.
2. [MDA2] lăfăit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 12 / V: (reg) ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: lăfăi] (D. oameni) 1 Așezat comod pe ceva sau undeva fără a se jena față de cei din jur Si: lățit, (reg) răscăbăiat. 2 În huzur.
3. [DEX '09] LĂFĂI, lăfăiesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [Prez. ind. și: lăfăi] – Din magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”.
4. [MDA2] lăfăi2 vi [At: DLR ms / Pzi: ~esc / E: laf + -ăi] (Îvr) 1 A pălăvrăgi. 2 A se lăuda.
5. [MDA2] lăfăi1 vr [At: GANE, N. III, 59 / V: (cscj) ~ia, (reg) ~foi / Pzi: lăfăi, (înv) ~esc / E: mg leffenni] 1 (D. oameni) A sta comod, întinzîndu-și corpul în voie Si: (reg) a răscăbăia. 2 A trăi în belșug Si: a huzuri. 3 (Udp „cu”) A petrece. 4 (Rar) A se simți bine.
6. [MDA2] lăfăia v vz lăfăi1
7. [DLRLC] LĂFĂI, lăfăiesc și lăfăi, vb. IV. Refl. A sta comod, a-și întinde corpul în voie fără a se sinchisi de alții, p. ext. a trăi în belșug, a petrece în voie, a huzuri, a se desfăta. Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crap de frig. CREANGĂ, P. 252. Avea... ogradă încăpătoare în care se lăfăiau sumedenie de gobăi. CONTEMPORANUL, V 97. ◊ Fig. Nemaisfiindu-se să-și lase bucuria să i se lăfăie pe fața lucie de nădușeală, arătă într-acolo cu amîndouă mîinile. GALAN, Z. R. 213.
8. [Șăineanu, ed. VI] lăfăì v. Mold. a ședea întins cu ifos: se lăfăe pe o canapea. [Ceh. LAHATI, a culca].
9. [Scriban] lăfăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. lâjhati se, a hoĭnări). Iron. Șed întins (tologit, trîntit): sătulu se lăfăĭa pe canapea. Fig. Mă răsfăț: a te lăfăi în parale.
10. [DOOM 3] lăfăi (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lăfăi, 3 sg. se lăfăie, imperf. 1 sg. mă lăfăiam; conj. prez. 1 sg. să mă lăfăi, 3 să se lăfăie; imper. 2 sg. afirm. lăfăie-te; ger. lăfăindu-mă
11. [DOOM 2] !lăfăi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lăfăie, imperf. 3 sg. se lăfăia; conj. prez. 3 să se lăfăie
12. [MDO] lăfăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăfăiesc, conj. lăfăiască)
13. [IVO-III] lăfăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
14. [DGS] lăfăi vb. IV. refl. (despre oameni) I 1 <înv. și reg.> a se proslăvi, <reg.> a fălărăni, a se hârjoli, <fig.> a se răsfața. Se lăfăie în pat până la prânz. 2 a huzuri, a se răsfăța, <fig.> a se îmbuiba, a înota, <fig.; fam.> a împărăți. A fost un om norocos pentru că toată viața s-a lăfăit în belșug, bucurii și confort. 3 (pop.; cu determ. introduse cu prep. „cu”) v. Bucura. Delecta. Desfăta. Petrece. II (fam.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Făli. Fuduli. Lăuda. Mândri.
15. [DRAM 2021] lăfăí, lăfăiesc, v.r. A se răsfăța, a huzuri. – Din magh. leffenni „a atârna” (DEX).
16. [DRAM 2015] lăfăi, lăfăiesc, vb. refl. – A se răsfăța, a huzuri. – Din magh. leffenni „a atârna” (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL