1. [DEX '09] LĂCRĂMA1 vb. I v. lăcrima.
2. [DEX '09] LĂCRIMA, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor), a înlăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrăma vb. I] – Lat. lacrimare.
3. [MDA2] lacrema v vz lăcrima
4. [MDA2] lacrima v vz lăcrima
5. [MDA2] lăcrăma2 v vz lăcrima
6. [MDA2] lăcrima [At: COD. VOR. 65r/3 / V: (înv) lacrema, lac~, (îvp) ~cră~, (reg) lecrema / Pzi: ~mez / E: ml lacrimare] 1 vi (D. oameni) A avea ochii în lacrimi. 2 vi (D. oameni) A-i curge lacrimile de durere, jale, înduioșare etc. 3 vi (D. oameni) A plânge ușor Si: a înlăcrima. 4 vi (Pex; d. oameni) A jeli. 5 vr (Fig; d. oameni) A se întrista. 6-7 vir (D. ochi) A (se) umple continuu de lacrimi ca urmare a unei dureri, a unei boli, a înduioșării, a acțiunii unor agenți fizici externi etc. Si: (pop) a (se) înlăcrima. 8 vi (Fig; d. lichide) A curge încet, cu picături. 9 vi (Pex; fig; d. lichide) A se prelinge din... 10 vi (Reg; d. vase de pământ sau de lemn) A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
7. [MDA2] lecrema v vz lăcrima
8. [DLRLC] LĂCRĂMA vb. I v. lăcrima.
9. [DLRLC] LĂCRIMA, lăcrimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre om) A vărsa lacrimi, a plînge. Se despărți de calul ei, lăcrimînd. ISPIRESCU, L. 22. A plecat ochii în jos și a început a lăcrima. CREANGĂ, P. 99. Gheneralul... au și lăcrimat de bucurie. ODOBESCU, S. I 270. Dacă-i întîlni Măicuță bătrînă, Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrimînd. ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Fig. Safire pe ceruri lăcrimează. MACEDONSKI, O. I 153. ◊ Tranz. (Rar) Nu-ți mai lăcrima ochii. ALECSANDRI, P. P. 234. 2. (Despre ochi) A produce lacrimi (ca urmare a unei stări bolnăvicioase). Îmi lăcrimează ochii. – Variantă: lăcrăma (BART, E. 45, SAHIA, N. 24, EMINESCU, N. 12) vb. I.
10. [Șăineanu, ed. VI] lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].
11. [Scriban] lăcrăméz v. intr. (lat. lácrimo, -áre, it. lagrimare, sp. lagrimear). Îmĭ ĭese lacrămĭ, vărs lacrămĭ: a lăcrăma de usturime, de durere, de bucurie. – Și lăcl- (Cod. Vor. 129, 3). V. înlăcrămez.
12. [DOOM 3] lăcrima (a ~) (desp. -cri-) vb., ind. prez. 1 sg. lăcrimez, 3 lăcrimează; conj. prez. 1 sg. să lăcrimez, 3 să lăcrimeze
13. [DOOM 2] lăcrima (a ~) (-cri-) vb., ind. prez. 3 lăcrimează
14. [MDO] lăcrima
15. [IVO-III] lăcrimez.
16. [Argou] lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclama
17. [DGS] lăcrimară s.f. (mar.) gutieră. Lăcrimară se află la marginea bordajului punții.
18. [DGS] lăcrima vb. I. intr. (despre oameni) a plânge, <rar> a înlăcrima, <pop.> a chirăi. Lăcrimează de bucurie când și-a revăzut, după ani, prietena.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL