1. [DEX '09] LĂBĂRȚARE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire (excesivă). – V. lăbărța.
2. [MDA2] lăbărțare sf [At: POLIZU / Pl: ~țări / E: lăbărța] 1 Lărgire exagerată. 2 (Pex) Deformare. 3 Umflare. 4 Întindere neregulată a unui convoi, grup etc. 5 (Fam) Întindere neplăcută a cuiva. 6 (Reg; fig) Îngâmfare. 7 (Îvr) Libertate.
3. [DLRLC] LĂBĂRȚARE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire, umflare.
4. [DEX '09] LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.
5. [MDA2] lăbărța [At: BREZOIANU, A. 577/18 / V: (reg) ~bâr~ / Pzi: ~țez / E: ml rebalteare] 1-2 vtr A (se) lărgi în mod exagerat. 3-4 vtr (Pex) A (se) deforma. 5-6 vtr A (se) umfla, făcând să atârne. 7-8 vtr (D. convoaie, grupuri etc.) A (se) întinde neregulat. 9 vr (Fig; d. oameni) A se întinde în mod neplăcut. 10 vr (Reg; fig) A se îngâmfa.
6. [MDA2] lăbârța v vz lăbărța
7. [DLRLC] LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. A se lărgi, a se desface, a se întinde neregulat, a se deforma. Haina s-a lăbărțat. ▭ Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. ◊ Fig. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. ◊ Tranz. Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44.
8. [Scriban] lăbărțéz v. tr. (cp. cu bălțesc). Fam. Lărgesc, diformez: a lăbărța niște ghete. V. refl. Ghete lăbărțate. Gură lăbărțată, gură mare cu buze dezbălăzate.
9. [DOOM 3] lăbărțare s. f., g.-d. art. lăbărțării; pl. lăbărțări
10. [DOOM 2] lăbărțare s. f., g.-d. art. lăbărțării; pl. lăbărțări
11. [DOOM 3] !lăbărța (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lăbărțează, imperf. 3 pl. se lăbărțau; conj. prez. 3 să se lăbărțeze; ger. lăbărțându-se
12. [DOOM 2] lăbărța (a ~) vb., ind. prez. 3 lăbărțează
13. [DER] lăbărța (lăbărțez, lăbărțat), vb. refl. – A decădea, a se prăbuși, a ceda, a-și pierde forma îmbrăcămintea sau încălțămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca și în alte cazuri de creații spontane, (cf. hîra-hîrța, hanță-handră, fleață-fleoarță etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puțin”, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît”. DAR propune un der. puțin probabil de la bîrță cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); și Scriban leagă pe lăbărța cu bălți. – Der. lăbărțătură.
14. [DGS] lăbărțare s.f. întindere, lărgire. Spălările repetate au produs lăbărțarea flanelei.
15. [DGS] lăbărța vb. I. refl. (despre obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) a se întinde, a se lărgi. Flaneaua i s-a lăbărțat după mai multe spălături.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL