1. [DEX '09] LĂBUȚĂ, lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă. – Labă + suf. -uță.
2. [MDA2] lăbuță sf [At: ISPIRESCU, L. 286 / Pl: ~țe / E: labă + -uță] 1-20 (Șhp) Labă (1-3, 57-58, 61-65) (mică) Si: (reg) lăbușoară (1-20), (Trs) lăbiță (1-20). 21 (Arg; îs) Scămuță cu ~ Vermină. 22 (Fam; irn) Mână mare.
3. [DLRLC] LĂBUȚĂ, lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă. [Veverița] în două lăbuțe, își netezi mustățile. C. PETRESCU, R. DR. 93. O lebădă și cîteva maimuțe Înconjurau dihania neroadă Ce se lăsase moale pe lăbuțe. TOPÎRCEANU, B. 97. Cîteodată îl lua în lăbuțele lui dinainte. ISPIRESCU, L. 286.
4. [DOOM 3] lăbuță s. f., g.-d. art. lăbuței; pl. lăbuțe
5. [DOOM 2] lăbuță s. f., g.-d. art. lăbuței; pl. lăbuțe
6. [Argou] lăbuță, lăbuțe s. f. (dim.) palmă.
7. [DGS] lăbuță s.f. (anat.) <pop.> lăbușoară, <reg.> lăbiță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL