1. [DEX '98] ARȘINIC, arșinici, s. m. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii, albe sau pestrițe (Lychnis chalcedonica). – Et. nec.
2. [DEX '98] CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.
3. [DEX '98] FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.[1]
4. [DFL] LYCHNIS L., OPĂȚEL, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din Algeria, cca 37 specii, erbacee, anuale sau vivace. Flori (5 sepale, unite formînd un tub, 5 petale, 5 stamine, 5 stile) hermafrodite, radiale, în cime. Frunze îngust-liniare. Fruct, capsulă.
5. [DFL] Lychnis chalcedonica L. Specie care înflorește vara. Flori roșii stralucitoare, rar albe, în raceme umbelate, la vîrful tulpinii. Frunze verzi, aspru-păroase, opuse, ovat-lanceolate sau ovat-cordiforme, acute la vîrf, dentate, sesile. Plantă perenă cu tulpină dreaptă, păroasă, cca 9,5 cm înălțime.
6. [DFL] Lychnis coronaria (L.) Desr. (syn. Coronaria tomentosa A. Br.). Specie care înflorește vara. Flori (petale purpur-roșietice, întregi sau puțin crestate la vîrf) mari, lung pedunculate, dispuse terminal. Frunzele superioare oblong-ovate, cele inferioare invers-ovat-oblonge. Plantă anuală sau perenă, alb-păroasă, cu tulpini ramificate, peste 50 cm înălțime.
7. [DFL] Lychnis flos-cuculi L. [syn. Coronaria flos-cuculi (L.) A. Br.]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-roșietice (caliciul tubulos cu sepale scurte, lung-unguiculate, fidate, înguste) dispuse în cime terminal, pe tulpină. Frunzele superioare liniar-lanceolate, cele inferioare spatulate, aproape în rozetă. Plantă perenă, erbacee, înaltă pînă la 55 cm.
8. [DFL] Lychnis flos-jovis (L.) Desr. [syn. Coronaria flos-jovis (L.) A. Br.]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-roșietice sau purpur-deschis. Frunze caulinare, cele superioare oblong-lanceolate, cele inferioare oblong-spatulate. Plantă perenă, înaltă pînă la 60 cm.
9. [DFL] Lychnis fulgens Fisch. Specie care înflorește vara. Flori roșii-sîngerii. Frunze oblong-ovate, păroase. Plantă înaltă pînă la 1 m.
10. [DFL] Lychnis halimifolium Mill. (syn. L. vulgare L.; L. barbarum Ait.; L. flaccidum Koch). Specie care înflorește vara-toamna. Flori roșii-violacee, cîte 1-4. Frunze (3-7 cm lungime) gri-verzi. Plantă de cca 1,90 m înălțime.
11. [DFL] Lychnis x haageana Regel (L. coronata var. sieboldii x L. fulgens). Hibrid care înflorește vara-toamna. Flori roșii-sîngerii și roz-portocalii cu caliciul și pedunculul păroase. Frunze ovate sau ovat-oblonge, ascuțite. Plantă perenă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL