1. [MDA2] lușcă sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ște / E: nct] (Bot; Trs) 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lineare, flori mari verzui pe dinafară și albe în interior Si: găinușă (22) (Ornithogalum boucheanum). 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lungi și cu flori alburii (Ornithogalum pyrenaicum). 3 Planta Ornithogalum narbonense. 4 Bălușcă Si: ceapa-ciorii (21), găinușă (14) (Ornithogalum umbellatum). 5 (Lpl) Ghiocel (3) (Leucojum aestivum).
2. [Scriban] lúșcă f., pl. ște și ștĭ (vsl. rus. *lučka, dim. d. lukŭ, ceapă, care vine d. vgerm. *luk, ngerm. lauch, praz). Bălușcă, o plantă liliacee cu care țărancele (Suceava) văpsesc oŭăle în galben (ornithogálum). Pl. Omătuțe.
3. [DFL] ORNITHOGALUM L., LUȘCĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, pînă la 105 specii, erbacee, vivace, bulboase. Flori (perigon cu 6 foliole libere) mari, parfumate, verzi pe dinafară, albe în interior, după înflorire devin în întregime albe, pedunculate, dispuse în formă de racem terminal. Frunze liniare, întregi, canaliculate. Bulb alb, piriform. Fruct, capsulă.
4. [DGS] lușcă s.f. (bot.; reg.) 1 Ornithogalum narbonense; <reg.> lușcuță. 2 v. Narcisă. Zarnacadea (Narcissus pseudonarcissus, Narcissus poeticus, Narcissus rodiiflorus, Narcissus stellaris, Narcissus tazzeta). 3 (la pl. luște) v. Ghiocel (Galanthus nivalis). 4 (la pl. luște) v. Ghiocei-bogați (v. ghiocel). Ghiocei-mari (v. ghiocel) (Leucojum aestivum).
5. [DRAM 2021] lúșcă, luști, adj., s.f. 1. (bot.) Floare de primăvară, asemănătoare cu ghiocelul (Leucojum vernum); ghiocei bogați. 2. (adj.) (Oaie) cu lâna albă. ■ (top.) Hlușca, parte a dealului Dumbrăvița, din Bârsana. – Din vsl., rus. lučka, dim. din lukǔ „ceapă” (Scriban).
6. [DRAM 2015] lușcă, s.f. – 1. (bot.) Floare de primăvară, asemănătoare cu ghiocelul (Leucojum vernum); ghiocei bogați, luște, lușcuțe (Borza, 1968: 99). 2. (cu val. adjectivală) Oaie cu lâna albă (Latiș, 1993). – Et. nec. (MDA); din vsl., rus. lučka, dim. din lukǔ „ceapă” < vgerm. *luk, ngerm. lauch „praz” (Scriban).
7. [DRAM] lușcă, s.f. – 1. (bot.) Floare de primăvară, asemănătoare cu ghiocelul (Leucojum vernum); ghiocei bogați, luște, lușcuțe (Borza 1968: 99). 2. (adj.) Oaie cu lâna albă (Latiș 1993). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL