1. [MDA2] luătură sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 38/3 / Pl: ~ri / E: lua + -(ă)tură] (Înv) 1 Îndepărtare prin extragere, scoatere etc. a unei părți dintr-un întreg Si: luare (7). 2 Bir. 3 Rapacitate. 4 Plecare cu scopul de a începe o treabă. 5 (Pop) N-are ~ Se spune despre caii sau vitele care refuză să facă o muncă grea. 6 (Îae) Se spune despre oamenii care nu au spor la vorbă sau la treabă.
2. [Scriban] luătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Pofta de tot lua, rapacitate. (N. Cost. 2, 33).
3. [DGS] luătură s.f. (înv.) I 1 v. Încasare. Luare. Luat1. Primire. 2 (fin.; în trecut) v. Bir. Contribuție. Dare. Impozit. Impunere. II v. Aviditate. Cupiditate. Lăcomie. Rapacitate. III (milit.; urmat de determ. care indică orașe, fortărețe, puncte strategice etc.) v. Cucerire. Luare. Ocupare. Ocupație. IV (jur.) v. Adoptare. Adopție. Înfiere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL