1. [DEX '09] LUSTRUIT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.
2. [DEX '09] LUSTRUIT1 s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
3. [MDA2] lustruit1 sn [At: DLR ms / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. 5 (Îs) Piatră de ~ Piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.
4. [MDA2] lustruit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 35 / V: (reg) ~rit / Pl: ~iți, ~e / E: lustrui] 1-3 Care are lustru2 (1, 5-6). 4 (Fig; d. oameni) Ferchezuit.
5. [DLRLC] LUSTRUIT, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru; lucios. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Fig. (Peiorativ) Meșteșugit, căutat, artificial. Fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151.
6. [DEX '09] LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.
7. [MDA2] lustrit, ~ă a vz lustruit
8. [MDA2] lustrui [At: POLIZU / V: (îvr) ~ului / Pzi: ~esc / E: lustru2 + -ui] 1 vt A da lustru2 (1) prin frecare unui obiect Si: a șlefui, (îvr) a lustra. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) ferchezui. 4-5 vtr (Pex) A (se) pune într-o lumină favorabilă Si: a (se) lăuda.
9. [MDA2] lustrului v vz lustrui
10. [MDA2] lustrurit, ~ă a vz lustruit2
11. [DLRLC] LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face să lucească suprafața unui lucru. A lustrui mobila. ▭ Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune într-o lumină favorabilă; a se făli, a se lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.
12. [Șăineanu, ed. VI] lustruì v. a da lustru, a polei.
13. [Scriban] lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu.
14. [DOOM 3] lustruit s. n.
15. [DOOM 2] lustruit s. n.
16. [DOOM 3] lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, 3 sg. lustruiește, imperf. 1 lustruiam; conj. prez. 1 sg. să lustruiesc, 3 să lustruiască
17. [DOOM 2] lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 să lustruiască
18. [MDO] lustrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, conj. lustruiască)
19. [Argou] a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine
20. [Argou] bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată.
21. [Argou] fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.
22. [DGS] lustruit2, -ă adj. I 1 (despre suprafețele netede ale unor obiecte) fățuit2. Tava de argint lustruită strălucește. Mobila lustruită sclipește în lumina candelabrului. 2 (despre suprafețe) lucios, luciu2, <reg.> lustrit, <înv.> lustros, <fig.; rar> lins2. Pe tăblia lustruită a mesei se află un milieu. 3 (despre suprafețe metalice cu asperități sau neregularități) netezit2, șlefuit2, <înv. și reg.> leit, sclivisit, <înv.> poleit2. Toporul are tăișul lustruit. 4 (despre obiecte de încălțăminte) văcsuit2. Totdeauna pleacă în oraș cu pantofii lustruiți. 5 (ind. piel.; despre obiecte din piele) glasat. 6 (fam.; despre țesături, despre articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) v. Apretat2. Scrobit2. Tare. II fig. 1 (în opoz. cu „firesc”, „natural”; iron.; despre limbaj, stil etc.) v. Afectat1. Artificial. Artificios. Bombast. Bombastic. Căutat2. Confecționat2. Convențional. Declamativ. Declamator. Discursiv. Ditirambic. Emfatic. Fals. Făcut2. Grandilocvent. Manierat. Nefiresc. Nenatural. Pompieresc. Pompieristic. Pompos. Pretențios. Prețios. Retoric. Ronflant. Sforăitor. Sonor. Sunător. Umflat. 2 (în opoz. cu „neîngrijit”; peior.; despre oameni) v. Aranjat2. Cochet. Dichisit. Elegant. Fercheș. Ferchezuit. Gătit2. Îngrijit.
23. [DGS] lustruit1 s.n. 1 fățuială, fățuire, fățuit1, lustruire, <rar> lustruială, lustruitură, <înv.> lustru. 2 lustruire, șlefuire, șlefuit1, <rar> lustruială, <înv. și reg.> sclivisire, <înv.> lustru. 3 lustruire, văcsuire, <rar> lustruială, văcsuit1, <reg.> puțuială, puțuitură, puțuluială. 4 (ind. piel.) glasare, lustruire.
24. [DGS] lustrui vb. IV. I tr. 1 (compl. indică suprafețele netede ale unor obiecte) a fațui, <înv.> a lustra, a perdăfui. Lustruiește o tavă de argint. A lustruit mobila cu o soluție specială. (compl. indică metale, pietre prețioase etc.) a șlefui, <înv. și reg.> a sclivisi. Bijutierul lustruiește diamantele cu scopul de a le mân valoarea și strălucirea. 3 (compl. indică obiecte de încălțăminte) a face, a văcsui, <reg.> a glănțui, a puțui, a puțului, a șuvixui, <înv.> a perdăfui. Și-a lustruit pantofii cu cremă neagră.(ind. piei.; compl. indică obiecte din piele) a glasa. 5 (compl. indică arme, alămuri etc.) a curăța, a furbisa. Și-a lustruit lama săbiei. 6 (tehn.; reg.; compl. indică suprafețe metalicecu asperități sau neregularitâți) v. Netezi. Șlefui. II refl. fig. (despre oameni) 1 (iron.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Făli. Fuduli. Lăuda. Mândri. 2 (peior.) v. Aranja. Dichisi. Ferchezui. Găti. împodobi,
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL