1. [DEX '09] LUPTARE, luptări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) lupta; luptă. – V. lupta.
2. [MDA2] luptare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: lupta] (Îvr) Luptă (1).
3. [DLRLC] LUPTARE, luptări, s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) lupta; luptă. Jocurile era acestea: sărituri... bătăi cu pumnii și luptări, și care din jucători cîștiga avea loc hotărît de cinste în vileag. GOLESCU, Î. 122.
4. [DEX '09] LUPTA, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. și intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă. 3. Refl. și intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. – Lat. luctare.
5. [MDA2] lupta [At: PSALT. 107 / Pzi: lupt / E: ml luctare] 1 vrr A se bate corp la corp cu cineva Si: (pop) a se încăiera, (îvp) a se măsura. 2-3 vir A fi în război cu cineva Si: (înv) a se oști, a se răsgloti, a voinici. 4-5 vir (Pop; îe) A (se) ~ în luptă dreaptă A (se) bate respectând anumite reguli. 6 vt (Îvr; fig) A prigoni. 7 vt A învinge. 8-9 vir (Fig; d. oameni) A depune eforturi deosebite, fizice, intelectuale etc., pentru a realiza, a depăși sau a obține ceva Si: a se chinui, (îvp) a se sforța, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma. 10 vrr (Pop; îe) A se ~ ziua cu noaptea A se face ziuă. 11-12 vtr (Îe) A (se) ~ pentru existență A (se) lupta pentru supraviețuire. 13-14 vir (Udp „împotriva”, „contra”, îvr „asupra”) A opune rezistență. 15-16 vir (Irn; cu determinări care indică mâncare sau băutură) A se forța să termine ceva de mâncat sau de băut. 17-18 vir (Îvr) A nu lăsa să se manifeste sentimentele. 19 vr (Îvr; îe) A se ~ cu frica și nădejdea A oscila între frică și speranță. 20 vr (Pop; îe) A se ~ cu gândul A fi preocupat în mod constant și intens de ceva. 21 vr (Irn; îe) A se ~ cu morile de vânt A întreprinde acțiuni inutile. 22 vr (Îae) A înfrunta dușmani ireali. 23 vr (Pfm; îe) A se ~ cu moartea (sau între viață și moarte) A fi în agonie. 24 vr (Pop; îe) A se ~ cu somnul A încerca să rămână treaz. 25 vr (Rar) A se descurca. 26-27 vir (Fig; d. oameni) A înfrunta chinuri, suferințe etc. Si: a se chinui, a îndura, a pătimi, a răbda, a suferi. 28-29 vir (Pex) A (se) agita. 30 vt A persecuta. 31 vr (Înv) A asalta. 32-33 vir (D. oameni sau grupuri de oameni, instituții etc.) A fi în dispută în scopul dobândirii sau al recunoașterii întâietății. 34 vr A polemiza. 35 vr A oscila între două impulsuri. 36 vr (Pfm; îe) A se ~ cu sine (cu inima sa, cu el) însuși A se autocontrola. 37 vr (Pop; îe) A se ~ cu viața (sau cu lumea (întreagă) A înfrunta dificultățile și neajunsurile existenței.
6. [DLRLC] LUPTA, lupt, vb. I. 1. Refl. A se prinde corp la corp cu cineva pentru a-l învinge, pentru a-l doborî; a se lua la trîntă cu cineva; a se bate (pe viață și pe moarte) cu cineva. Învăță Ercule de la un alt dascăl cum să se lupte cu tot felul de arme. ISPIRESCU, U. 20. Greu m-am luptat... dar i-am venit de hac zmeului. ALECSANDRI, T. I 391. ◊ Refl. reciproc. Noi ne-om lupta Luptă cu dreptate, Fără strîmbătate... Și zicînd cuvîntul Brațele-ntindea, Pe turc cuprindea. ANT. LIT. POP. I 394. Din luptă să ne luptăm, din pușcă să ne pușcăm. ȘEZ. I 53. ◊ Intranz. (Rar) Ian așteapt-așteapt-așteaptă Să luptăm la luptă dreaptă. ALECSANDRI, P. P. 59. 2. Refl. A se război, a purta război. Amazoanele acestea erau niște muieri viteze... Ele se luptau cu oricine se scula asupra țării lor. ISPIRESCU, U. 50. (În personificări) Eu țin ca un frate la tine! Ridică tu tabăra ta, Tu, codrule, nu te lăsa Și luptă-te bine! COȘBUC, P. I 237. ◊ Fig. Se cunoștea că se lupta în sine mustrarea cugetului și presimțirea. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ Expr. Se luptă ziua cu noaptea = se crapă de ziuă. ◊ Intranz. Prin foc... Prin mii de baionete, Urcăm, luptăm. ALECSANDRI, O. 241. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Luptă-ți lupta cu dreptate. ȘEZ. II 6. 3. Refl. Fig. (Adesea construit cu prep. «cu») A se apăra împotriva a ceva, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol, o nevoie. Se luptase cu sărăcia, și dăduse cu pieptul înainte prin toate greutățile. DUMITRIU, N. 166. Este el, cum îl arată sabia lui și armura... Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura? ALEXANDRESCU, P. 133. Singur era să rămîie în corabie să se lupte cu valurile mării. DRĂGHICI, R. 11. ◊ Fig. Frenetic și dezlănțuit... [Oltul] se luptă cu munții. BOGZA, C. O. 163. ◊ Intranz. Crîngașu își aduse aminte de Cîrlig, și-l închipui luptînd cu apele crescute, îndiguind ogorul. CAMILAR, TEM. 198. Omul e dator să lupte cît a putea cu valurile vieții. CREANGĂ, P. 235. Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. EMINESCU, O. I 137. ♦ Intranz. (Construit cu prep. «cu», «contra», «împotriva») A combate. A lupta cu prejudecățile. A lupta contra abuzurilor. 4. Intranz. (Construit cu prep. «pentru») A se strădui, a depune toate eforturile pentru a obține ceva. Popoarele luptă pentru pace.
7. [Șăineanu, ed. VI] luptà v. 1. a se prinde piept Ia piept cu cineva spre a-l da la pământ: se luptă băieții; 2. se zice despre orice combatere: armatele se luptară vitejește; 3. fig. a se împotrivi: s’a luptat mult timp cu suferința [Lat LUCTARE].
8. [Scriban] lupt, a -á v. intr. (lat. lŭctarĭ și lŭctare, a lupta; it. lottare, pv. sp. luchar, vfr. luitier, nfr. lutter, cat. lluytar, pg. lutar). Mă bat: a lupta cu dușmaniĭ (saŭ contra dușmanilor), a lupta pentru patrie, (fig.) a lupta în alegerĭ. V. refl. A te lupta cu dușmaniĭ, pentru patrie. Fac exercițiĭ de luptă: băĭețiĭ se luptă.
9. [DOOM 3] luptare (înv.) s. f., g.-d. art. luptării; pl. luptări
10. [DOOM 2] luptare (înv.) s. f., g.-d. art. luptării; pl. luptări
11. [DOOM 3] lupta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lupt, 2 sg. lupți, 3 luptă; conj. prez. 1 sg. să lupt, 3 să lupte
12. [DOOM 2] lupta (a ~) vb., ind. prez. 3 luptă
13. [Argou] a se lupta cu ghearele și cu dinții expr. (și fig.) a se lupta cu înverșunare.
14. [DGS] luptare s.f. (înv.) 1 v. Bătaie. Încăierare. Învălmășag. Învălmășeală. Luptă. 2 (milit.) v. Bătălie. Înfruntare. Luptă.
15. [DGS] lupta vb. I. I 1 refl. recipr. (despre oameni) a se bate, a se întrece, a se măsura, <pop.> a se vânzoli, <fig.; fam.> a se răfui. Cei doi s-au luptat în luptă dreaptă. 2 refl. (milit.; despre armate, popoare etc.) a se bate, a se război3, <înv. și pop.> a se lovi, a ostăși, <reg.> a se soldăți, <înv.> a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. Românii s-au luptat eroic pentru independență. 3 tr. (înv. și reg.; compl. indică oameni) v. Afronta. Brava. Înfrunta. Sfida. Sfrunta. II fig. 1 refl., intr. (despre oameni) a se sforța, a se sili, a se strădui. Se luptă să uite ce i s-a întâmplat. Luptă să fie înțeles de cei din jur. 2 refl. (despre oameni) a se agita, a se frământa, a se îngrijora, a se neliniști, a se precipita, a se zbuciuma, <fig.> a se suci2, a se zbate, a se zvârcoli Se luptă mult înaintea afișării rezultatului concursului. 3 refl. (recipr.), intr. (despre oameni) a concura, a emula, a se întrece, a rivaliza. Trebuie să se lupte cu prietenul lui pentru câștigarea premiului. 4 refl., intr. (înv. și reg.; despre oameni) v. Îndura. Înghiți. Pătimi. Păți. Răbda. Suferi. Suporta. Trage. Trăi. 5 refl., intr. (înv. și reg.; despre oameni) v. Canoni. Căzni. Chinui. Forța. Frământa. Munci. Necăji. Osteni. Sfărâma. Sforța. Sili. Strădui. Trudi. Zbate. Zbuciuma.
16. [CECC] Vivere militare est (lat. „A trăi înseamnă a lupta”) – Seneca, Scrisori (96). Euripide, înaintea lui, iar Goethe, Voltaire ș.a., după el, au exprimat aceeași idee și aproape în aceeași formă. (Vezi: Ma vie est un combat.) Epistola lui Seneca, intitulată Să suportăm totul cu resemnare, e adresată satiricului Lucillius: „Atque vivere, Lucilli, militare est”. În concluzie, el consideră că oamenii care urcă și coboară drumurile grele, prăpăstioase ale vieții sînt luptători curajoși. Iar cei care se complac într-un repaus rușinos, în timp ce ceilalți lucrează, sînt niște netrebnici. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL