1. [DEX '09] LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Înv. și reg.) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, cu frunze mici ca niște solzi, dăunătoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun etc., din care își extrage hrana, provocând reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.
2. [MDA2] lupoaie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: lup + -oaie] 1 (Zlg; îrg) Lupoaică (1). 2 (Zlg; reg) Vacă cu părul sur. 3 Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu frunze mici ca niște solzi, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, care e dăunătoare porumbului, tutunului etc., la rădăcina cărora crește Si: busuioc sălbatic (3), floarea-focului (65) (Orobanche ramosa).
3. [DLRLC] LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Învechit și regional) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, cu flori diferit colorate, care aduce pagube porumbului, tutunului, cînepei (Orobanche ramosa). Bogații porneau războaie, Și-n ogor creștea lupoaie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/3.
4. [Șăineanu, ed. VI] lupoaie f. plantă parazită de coloare albăstrie, devenind după înflorire gălbuie, e stricăcioasă porumbului (Orobanche ramosa).
5. [Scriban] lupoáĭe f., pl. oĭ (formă veche îld. lupoaĭcă). O buruĭană care crește parazită pe rădăcinile de tutun, cînepă, zîrnă și maĭ rar de popușoĭ (orobanche [saŭ; phelipáea] ramosa).
6. [CADE] BUSUIOC I. sbst. 🌿 1 PLantă, originară din India și China, mult cultivată prin grădinile noastre pentru mirosul ei caracteristic, foarte plăcut; are frunzele lucitoare, dințate și de un verde frumos; florile sînt mici, albe sau trandafirii; după credința poporului, busuiocul aduce noroc la casa omului și e un simbol al dragostei; preotul stropește aghiasma cu un mănunchiu de busuioc, iar țărancele îl pun ca podoabă pe la icoane (Ocimum basilicum) (🖼 684): o policioară încărcată cu ~ uscat și flori de sub icoana...Mîntuitorului EMIN. Fig.: pentru babă...fata ei (era) ~de pus la icoane CRG.; proverb: a drege ~ul (cuiva), a căuta să îndrepteze o treabă (după ce a supărat pe cineva) cu vorba sau cu fapta ¶ 2 ~- DE-CÎMP1 = BUSUIOC -SĂLBATEC1; – ~-DE-CÎMP2, ~UL-CERBILOR – APĂRĂTOARE 6; – ~ -ROȘU1, plantă cu flori mici roșii așezate în spice lungi care atîrnă în jos ca o coadă; originară din India. e mult cultivată în grădini ca plantă ornamentală; e numită și „bujor”, „moțul – curcanului” sau „nasul-curcanului” (Amarantus caudalus) (🖼 685); ~ -ROȘU2, ~ -SĂLBATEC1, plantă cu tulpina acoperită cu peri scurți, cu flori violete sau roșiatice; numită și „busuioc-de-cîmp”, „iarbă-neagră” sau „șopîrlaiță” (Brunella vulgaris) (🖼 686); – ~ – SĂLBATEC2 = LUPOAIE; – ~UL-STUPULUI = MĂTĂCIUNE 1. II. BUSUIOACĂ sf. și adj. Mold. (Poamă ~), varietate de struguri foarte aromatici, struguri tămîioși, tămîioasă: dase într’adins poruncă să se lase butucii cu poamă ~ GRL. [blg. bosiljok, srb. bosiok].
7. [DOOM 3] lupoaie (înv., pop.) s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. lupoaie
8. [DOOM 2] lupoaie s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. lupoaie
9. [DGS] lupoaie s.f. I (bot.) 1 Orobanche ramosa sau Orobanche purpurea; <reg.> busuioc-sălbatic, lupăriță, lupoaică, țâța-vacii (v. țâță), tâțoi. 2 (reg.) v. Tărtăcuță. Tâlv. Tigvă (Lagenaria gourda). II (zool.; înv. și reg.) v. Lupoaică.
10. [DRAM 2021] lupoáie, s.f. (reg., înv.) Lupoaică. – Din lup + suf. -oaie (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL