1. [DEX '09] LUMINOFOR, -Ă, (1) luminofori, -e, adj., s. m., (2) luminofoare, s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2. S. n. Semnal luminos. 3. Adj. (Livr.) Care are semnal luminos. – Din fr., engl. luminophore.
2. [MDA2] luminofor, ~ă [At: DEX / Pl: (1, 3) ~i, ~e, (2) ~oare / E: fr, eg luminophore] 1 sm Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2 sn Semnal luminos. 3 a (Liv) Care are semnal luminos.
3. [DN] LUMINOFOR, -Ă adj. (Liv.) Purtător de lumină; care are un semnal luminos. // s.n. Substanță sintetică fotoluminescentă, folosită în becurile fluorescente. [< fr. luminophore, cf. lat. lumen – lumină, gr. phoros – purtător].
4. [MDN '00] LUMINOFOR, -Ă I. adj. purtător de lumină; care are un semnal luminos. II. s. m. substanță sintetică fotoluminescentă, în becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III. s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)
5. [DCR2] luminofor s. m. Substanță cu proprietăți de luminescență ◊ „Desigur că unui ochi neavizat, luminoforul care seamănă cu o banală pulbere albă ce se fixează pe fața interioară a tuburilor de sticlă, nu-i vine a crede că aceasta este esențialul, acel «ceva» fără de care tuburile fluorescente nu ar putea da acea lumină «de zi».” I.B. 9 I 74 p. 1 (din fr. luminophore, engl. luminophor, germ. Luminophor, rus. luminofor; WT; LTR, DTP; DEX, DN3)
6. [DOOM 3] luminofor1 adj. m., pl. luminofori; f. luminoforă, pl. luminofore
7. [DOOM 3] luminofor2 (substanță luminiscentă; semnal luminos) s. m., pl. luminofori
8. [DOOM 2] luminofor2 (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofori
9. [DOOM 2] luminofor1 adj. m., pl. luminofori; f. luminoforă, pl. luminofore
10. [DGS] luminofor s.n. (fiz.) fosfor. Luminoforul este folosit la acoperirea tuburilor fluorescente.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL