1. [DEX '09] LUMINATOR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminător s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.
2. [DEX '09] LUMINĂTOR2, -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.
3. [DEX '09] LUMINĂTOR1 s. n. v. luminator.
4. [MDA2] luminator sn [At: IOANOVICI, TEHN. 186 / V: (pop) ~năt~ / Pl: ~oare / E: lumina + -tor cf rs (ил)люминатор] Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul iluminării naturale a unei încăperi Si: (rar) lucernariu.
5. [MDA2] luminător1 sn vz luminator
6. [MDA2] luminător2, ~oare [At: PSALT. (1651), ap. GCR I, 154/20 / V: (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: lumina + -tor] 1 a Care luminează (1). 2 sf (Bis; înv; îs) Lumina cea în trei ~toare Sfânta Treime. 3 smf (Fig) Persoană care învață, călăuzește etc.
7. [MDA2] luminătoriu, ~oare a vz luminător
8. [DLRLC] LUMINATOR s. n. v. luminător.
9. [DLRLC] LUMINĂTOR2, -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină (I 1). Acest foc s-a făcut repede călduros și luminător. MACEDONSKI, O. IV 115. Lumină luminătoare, Răsai mai strălucitoare! SEVASTOS, C. 53.
10. [DLRLC] LUMINĂTOR1, luminătoare, s. n. Porțiune din învelitoarea unui acoperiș sau dintr-un plafon, alcătuită din ochiuri de geam montate într-un schelet, pentru a permite sau a mări luminarea unei încăperi cu lumină directă. – Variantă: luminator s. n.
11. [DN] LUMINATOR s.n. Panou transparent sau translucid care înlocuiește o porțiune dintr-un acoperiș ori plafon, permițînd iluminarea unei încăperi. [Cf. rus. liuminator].
12. [MDN '00] LUMINATOR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus. liuminator)
13. [Șăineanu, ed. VI] luminător a. și m. 1. care luminează; 2. corp luminos: luminători ca soarele și luna EM.
14. [Scriban] luminătór, -oáre adj. Care luminează. S. m. Ochĭ: te urmăresc luminătoriĭ (Em.). S. n., pl. oare. Fereastră făcută numaĭ ca să pătrundă lumina, dar să nu se deschidă p. ventilare.
15. [DOOM 3] luminator (panou transparent) s. n., pl. luminatoare
16. [DOOM 3] luminător (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminători; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoare
17. [DOOM 2] !luminator (panou transparent) s. n., pl. luminatoare
18. [DOOM 2] luminător (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminători; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoare
19. [MDO] luminător, pl. luminătoare
20. [D.Religios] luminatoare s. f. pl. Exapostilarii. – Din lumina + suf. -toare.
21. [DGS] luminator s.n. (constr.) lanternou, lucernariu, oberliht. Luminatorul, constituit din panouri transparente sau translucide, înlocuiește o porțiune dintr-un plafon, dintr-un acoperiș sau dintr-un zid pentru a permite iluminarea naturală a interiorului.
22. [DGS] luminător, -oare s.m., adj. I s.m. (înv.) v. Sfeșnic. II fig. 1 s.m., adj. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, <fig.> guru, luceafăr, lumină. 2 adj. (înv.; despre argumente, dovezi, concluzii etc.) v. Clarificator. Edifiant. Edificator. Explicativ. Ilustrator. Lămuritor,
23. [DRAM 2021] luminătór, luminători, s.m. (fig., înv.) Dascăl: „...acești luminători ai satelor maramureșene” (Câmpeanu, 2016: 14). – Din lumina (fig.) „a instrui, a educa” + suf. -(ă)tor (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL