1. [DEX '09] LUCRUȘOR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.
2. [MDA2] lucrușor sn [At: CHIRIAC, SECUL 17 / Pl: ~oare / E: lucru + -ușor] 1-8 (Șhp) Lucru (7, 14, 16-17) (mărunt) Si: (rar) lucrișor (1-8), (înv) lucruleț (1-8), (reg) lucruț (1-8).
3. [DLRLC] LUCRUȘOR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru (I). Așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor. ISPIRESCU, L. 337. Or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.
4. [DOOM 3] lucrușor (desp. lu-cru-) s. n., pl. lucrușoare
5. [DOOM 2] lucrușor (lu-cru-) s. n., pl. lucrușoare
6. [DGS] lucrușor s.n. <rar> lucruleț, <reg.> lucruț, <înv.> lucrișor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL