1. [DEX '09] LUCIOS, -OASĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu + suf. -os.
2. [MDA2] lucios, ~oasă a [At: HELIADE, O. I, 96 / Pl: ~oși, ~oase / E: luciu + -os] 1 (D. obiecte) Care strălucește Si: sclipitor, (înv) luciu2 (1), lucietor (2). 2 Care împrăștie scântei Si: scânteietor. 3 (D. surse de lumină) Care răspândește lumină. 4 (Fig; d. ochi, privire) Cu reflexe strălucitoare. 5 (Fig; d. chipul oamenilor) Cu o expresie de seninătate, de veselie, de fericire. 6 Care răsfrânge lumina din cauza netezimii suprafeței. 7 (Pex) Neted. 8 (Fig) Lustruit din cauza uzurii. 9 (Prt) Aparent. 10 (Rar; prt) Superficial.
3. [DLRLC] LUCIOS, -OASĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrînge lumină, care sclipește. Așa de frumos era oul și lucios. ISPIRESCU, L. 266. Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. O cremene lucioasă. ȘEZ. IV 131. Scoate paloșul lucios. TEODORESCU, P. P. 633. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare. Lupul... e cu ochii lucioși și așezați pieziș către bot. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. Ochi lucioși purta. ALEXANDRESCU, M. 339. 2. (Despre surse de lumină) Care strălucește, strălucitor. Puzderia de stele lucioase. NEGRUZZI, S. II 134. ♦ Luminos. A trecut ziua lucioasă, Vine noaptea răcoroasă... Și ortacii nu se culcă, Dară stau și tot ascultă. DEȘLIU, M. 48.
4. [Șăineanu, ed. VI] lucios a. plin de lucire: treceau lucioase umbre de eroi legendari AL.
5. [Scriban] lucĭós, -oásă adj. (d. luciŭ, lucire). Rar. Lucitor.
6. [DOOM 3] lucios adj. m., pl. lucioși; f. lucioasă, pl. lucioase
7. [DOOM 2] lucios adj. m., pl. lucioși; f. lucioasă, pl. lucioase
8. [DGS] lucios, -oasă adj. 1 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) briant, licăritor2, lucitor, luciu2, scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, <astăzi rar> lucind, <rar> lucid, străfulgerător, <înv. și pop. > luminat2, <înv. și reg.> luced, strălucios, <înv.> înstrălucios, luceferant, străluminos. Crestele munților sunt acoperite de zăpezi albe, lucioase. Izvorul își duce undele lucioase în lumina soarelui spre locuri depărtate. Are un inel cu diamante lucioase. 2 (despre materii, materiale, despre piele, față, păr etc.) lucitor, scânteietor, sclipitor, <rar> luciu2, <înv.> sclivisit. Mătasea este un material lucios. Are părul negru, lucios. 3 (despre suprafețe) luciu2, lustruit2, <reg.> lustrit, <înv.> lustros, <fig.; rar> lins2. Pe tăblia lucioasă a mesei se află un milieu. 4 (despre suprafețe, terenuri etc.) alunecos, glisant, luciu2, lunecos, <reg.> bălos, letios, lunecuș, mâzgos, șiclit, <înv.> lunecat. Din cauza poleiului, șoseaua este lucioasă. 5 (despre obiecte de îmbrăcăminte) <rar> luciu2. Pantalonii îi sunt lucioși în dreptul genunchilor. Haina este lucioasă în coate de la atâta purtat. 6 (despre ochi, privire) fulgurant, licăritor2, lucitor, scăpărător, scânteietor, sclipitor, strălucitor, umed, umezit2, <rar> sticlitor, sticlos, strălucit, străluciu, <înv.> scânteind, scânteios, sclipit2, <fig.> aprins2, înfocat, învăpăiat, <fig.; pop. și fam.> luminat2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL