1. [MDA2] luced, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 125 / Pl: ~cezi, ~e / E: ml lucidus] (Înv) 1 Luminos (1). 2 Lucios (1). 3 (Fig) Strălucitor.
2. [DER] luced (-dă), adj. – Strălucitor. Lat. lūcĭdus, după Bogrea, Dacor., IV, 830 (REW 5140). Cuvînt rar, nu figurează în dicționare.
3. [DGS] luced, -ă adj. (înv. și reg.) 1 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) v. Briant. Licăritor2. Lucios. Lucitor. Luciu2. Scânteietor. Sclipitor. Strălucit. Strălucitor. 2 (despre aștri, surse de lumină) v. Luminos. Scânteietor. Sclipitor. Strălucit. Strălucitor. Străluciu. 3 (despre stări atmosferice, zile sau momente ale zilei etc.) v. Limpede. Luminos. Senin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL