1. [MDA2] lopătat sn [At: (a. 1910) CONV. LIT. XLIV2, 657 / Pl: ~uri / E: lopăta] 1-3 Lopătare (3-5).
2. [DEX '09] LOPĂTA, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.
3. [MDA2] lopăta [At: C. A. ROSETTI, C. 174/4 / Pzi: ~tez / E: lopată] 1 vi A vâsli. 2 vt A întoarce cerealele cu lopata (8), pentru răcirea și aerisirea lor Si: a vântura. 3-4 vt (Rar) A ridica sau a aduna cu lopata (1) diferite materiale mărunte.
4. [DLRLC] LOPĂTA, lopătez, vb. I. Intranz. 1. A vîsli. Lunecau pe mare, lopătînd pe rînd. TOMA, C. V. 170. Dacă ar fi avut o barcă acum, s-ar fi aruncat în ea și ar fi lopătat pînă în port. DUNĂREANU, CH. 150. ◊ (Poetic) Splendoarea depărtărilor marine, pe care fata... lopăta cu gîndul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 67. ◊ Fig. Soldatul zîmbea blajin unor berze care lopătau cu aripi largi peste dealuri. GALAN, Z. R. 361. 2. (Neobișnuit) A mișca, a deplasa cu lopata (1) diferite materiale mărunte. Pornesc banda... pînă dau jos întreg peretele: fără scoc, fără să lopătez. DAVIDOGLU, M. 11.
5. [Scriban] lopătéz v. intr. Trag la lopețĭ, vîslesc. V. tr. Vîntur cu lopata (grînele).
6. [DOOM 3] lopăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lopătez, 3 lopătează; conj. prez. 1 sg. să lopătez, 3 să lopăteze
7. [DOOM 2] lopăta (a ~) vb., ind. prez. 3 lopătează
8. [DGS] lopătat s.n. (nav., sport) lopătare, vâslire, vâslit, <rar> ramare.
9. [DGS] lopăta vb. I. intr. (nav., sport; despre oameni) a vâsli, <rar> a canota, a rama, <reg.> a luntri, a vâslui, <înv.> a luntrări. Lopătau cu schimbul, căutând un loc lângă mal unde să poată opri barca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL