1. [DEX '09] LONGITUDINE, longitudini, s. f. Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele două coordonate geografice. ◊ Longitudine cerească = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis.
2. [MDA2] longitudine sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) ~udă, lungitudă, lun~, (îvr) lungitudină / Pl: ~ni / E: fr longitude, lat longitudo, -inis, it longitudine] 1 Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și meridianul 0 (Greenwich) Si: (înv) lungime (7). 2 (Îvr) Lungime (1). 3 (Îs) ~ cerească Una dintre coordonatele ecliptice.
3. [DLRLC] LONGITUDINE, longitudini, s. f. Unghiul format de meridianul unui punct de pe glob cu meridianul de la Greenwich, socotit meridian prim.
4. [DN] LONGITUDINE s.f. 1. Distanță unghiulară a unui punct de pe glob față de primul meridian (de la Greenwich). 2. Distanță unghiulară a unui astru față de un plan meridian luat ca origine. [Cf. it. longitudine, fr. longitude, lat. longitudo – lungime].
5. [MDN '00] LONGITUDINE s. f. poziție în grade a unui punct de pe glob sau a unui astru față de un plan meridian de referință. (< it. longitudine, fr. longitude, lat. longitudo)
6. [Șăineanu, ed. VI] longitudine f. distanța unui loc socotit în grade, între meridianul acelui loc și primul meridian: longitudinea orientală a României este de 10°(între 20°35′ și 30″,30′), iar lungimea ei dela V. la E. e de ca. 800 km.
7. [Scriban] *longitúdine f. (lat. longitúdo, -údinis). Distanța de la un meridian convenit, care se numește „primu meridian”, pînă la un punct oare-care: primu meridian în Francia e cel ce trece pin Paris.
8. [MDA2] longitudă sf vz longitudine
9. [MDA2] lungitudă sf vz longitudine
10. [MDA2] lungitudină sf vz longitudine
11. [MDA2] lungitudine sf vz longitudine
12. [DOOM 3] longitudine s. f., g.-d. art. longitudinii; pl. longitudini; abr. long.
13. [DOOM 2] longitudine s. f., g.-d. art. longitudinii; pl. longitudini
14. [DE] LONGITÚDINE (< fr., lat.) s. f. 1. Distanță în grade, măsurată pe Ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct dat și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind împreună cu latitudinea cele două coordonate geografice. L. se consideră de la 0° la 180° pozitivă către vest (l. vestică sau occidentală) și negativă către est (l. estică sau orientală). V. grad de longitudine. 2. (ASTR.) L. cerească = una dintre coordonatele ecliptice. V. coordonată. 3. L. geomagnetică = unghiul diedru format de planul meridianului geomagnetic, ce trece prin punctul dat de intersecția suprafeței Pământului cu planul meridianului geomagnetic ce trece prin polul geografic.
15. [DGS] longitudine s.f. (geogr.) <înv.> lungime. Longitudinea este o coordonată geografică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL