1. [DLRLC] LIRICĂ s. f. 1. Totalitatea producțiilor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. Lirica lui Eminescu. 2. Poezia lirică, genul poetic liric. Marea forță educativă a liricii constă în faptul că cititorul nu vrea pur și simplu să-l imite pe erou, să fie «așa cum este acest erou», ci devine el însuși acest erou. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 4/1.
2. [DN] LIRICĂ s.f. 1. Totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. Poezia lirică, genul liric. [Cf. fr. lyrique].
3. [Șăineanu, ed. VI] lirică f. poezie lirică, expresiunea cea mai înaltă a cugetării și a sentimentului; ea îmbrățișează toate poemele (oda, elegia, balada, sonetul), în cari se exprimă mișcările cele mai vii ale sufletului omenesc, dela entuziasmul religios până la pasiunile profane.
4. [DEX '09] LIRIC, -Ă, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.
5. [MDA2] lirec, ~ă a, smf vz liric
6. [MDA2] liric, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / A și: liric / V: (îvr) lirec / Pl: ~ici, ~ice / E: fr lyrique] 1-2 av, a (D. creații poetice) (Într-un mod) care exprimă direct stări afective, sentimente personale, emoții etc. Si: (înv) liricesc (1), (îvr) liricon. 3 sf Gen literar care include opere ce exprimă în mod direct stări afective, sentimente și emoții. 4 sf Poezie lirică (1). 5 sf Creație lirică (1). 6 sf Totalitate a operelor lirice (1) ale unui autor, ale unui popor sau ale unei epoci. 7 a Care aparține literaturii lirice (1) Si: (înv) liricesc (2). 8 a Care este caracteristic poeziei lirice (1) Si: (înv) liricesc (3). 9 a Referitor la poezia lirică (1) Si: (înv) liricesc (4). 10-11 sm, a (Autor) de literatură lirică (1). 12 a (Fig; d. persoane) Sentimental. 13 a (Fig; d. persoane) Sensibil. 14 a (Fig; d. persoane) Emotiv (1). 15 a (Fig; d. persoane) Plin de entuziasm. 16 a (Pex; fig; d. persoane) Exaltat2 (9). 17-20 av Într-un mod liric (12-15). 21 sm Ceea ce ține de exprimarea directă a sentimentelor, a emoțiilor etc. 22 sm Ceea ce ține de latura sensibilității artistice, a subiectivității creatoare. 23 a Care aparține muzicii de operă. 24 a Referitor la muzica de operă. 25 a (D. voce) Care se caracterizează prin sonoritate calmă, lipsită de încordare. 26 a (Pex; d. cântăreți) Care are o voce caldă.
7. [DLRLC] LIRIC, -Ă, lirici, -e, adj. 1. (Spre deosebire de epic și dramatic) Care exprimă sentimentele și emoțiile poetului în legătură cu realitatea. Gen liric. ▭ Se formau ca mărgăritare în fundul sufletului lui, neasemănatele-i poezii lirice. SADOVEANU, E. 132. Am citit cu multă plăcere poezioarele lirice cuprinse în scrisoarea d-voastre. ALECSANDRI, S. 33. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil. Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice. SADOVEANU, Z. C. 41. Să se ferească de coarda lirică. CARAGIALE, O. VII 292. 2. (Despre poeți) Care scrie îndeosebi poezii lirice (1). Natura nu este pentru autorul «Păcatelor Tinerețelor»... un loc al reveriei solitare și al amintirii... cum era pentru unii din poeții lirici ai vremii. VIANU, A. P. 47. Liricul nostru străbun Orațiu. ODOBESCU, S. III 11. 3. Care se referă la muzica de operă. Opera de stat și reconsiderarea vechiului repertoriu liric [titlu]. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6.
8. [DN] LIRIC, -Ă adj. 1. Care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. ◊ Gen liric = gen literar cuprinzînd opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și a emoțiilor poetului. ♦ (Fig.) Sentimental, sensibil. 2. (Despre poeți; adesea s.) Care compune poezii lirice. 3. Referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce lipsită de încordare, prin mobilitate. [Cf. fr. lyrique, lat. lyricus, gr. lyrikos < lyra – liră].
9. [MDN '00] LIRIC, -Ă I. adj. 1. (despre poezii) care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. ♦ gen ~ = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului. ♦ (fig.) sentimental, sensibil. 2. (despre poeți; și s.) care scrie poezii lirice (1). 3. referitor la muzica de operă. ♦ (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate. II. s. f. 1. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. poezia lirică, genul liric. (< fr. lyrique, lat. lyricus)
10. [Șăineanu, ed. VI] liric a. 1. se zice de versurile (ca ode, imnuri) cari se cântau odinioară pe liră; poezie lirică, ce poate fi cântată sau pusă în muzică; 2. fig. plin de entusiasm, de inspirațiune poetică.
11. [Scriban] *líric, -ă adj. (vgr. lyrikós, lat. lýricus). Relativ la liră (instrument muzical). Poezie lirică, la ceĭ vechĭ poezie destinată să fie cîntată cu acompaniament de liră (oda, ditirambu, coru tragic și comic), ĭar azĭ poezie care, fără să fie cîntată, a păstrat forma vechiĭ poeziĭ lirice, ca oda, ditirambu, imnu, cantata ș. a. Teatru liric, în care se joacă poeme dramatice acompaniate de muzică. Fig. Plin de entuziasm, de inspirațiune poetică. Subst. Poet care face ode, imnurĭ ș. a.: Pindar fu cel maĭ mare liric grecesc. S. f. Arta de a face poeziĭ lirice. Adv. În mod liric.
12. [DOOM 3] lirică s. f., g.-d. art. liricii
13. [DOOM 2] lirică s. f., g.-d. art. liricii
14. [DOOM 3] liric adj. m., pl. lirici; f. lirică, pl. lirice
15. [DOOM 2] liric adj. m., pl. lirici; f. lirică, pl. lirice
16. [DTM] liric 1. Caracter l., adjectiv preluat din domeniul literaturii pentru a desemna un specific expresiv meditativ, sentimental al discursului muzical. Este antiteticul lui dramatic; alăturat cuvântului teatru, dramă, poem, adjectivul indică prezența acestui caracter. 2. Gen. l., generic pentru totalitatea teatrului muzical cu variantele și subdiviziunile sale [dar restrâns uneori la genul (I, 1) operei*].
17. [DGS] liric, -ă adj. I (lit.; în opoz. cu „epic”, „dramatic”; mai ales despre poezii) <grec.; înv.> liricon. Este autor de poezii lirice. II fig. 1 (despre oameni sau despre caracterul, firea lor) afectiv, emotiv, emoționabil, impresionabil, sensibil, simțitor, <fig.> plăpând. Femeile sunt mai lirice decât bărbații. 2 (despre manifestări ale oamenilor) sentimental. Îi răspunde pe un ton liric. Vocea lui are accente lirice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL