1. [DEX '09] LIPICI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3. S. n. Fig. (Pop. și fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în înfățișarea sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.
2. [MDA2] lipici sn [At: H I, 295 / V: lichici / Pl: (1-5) ~, (6-12) ~uri / E: lipi + -ici] 1 Substanță care lipește (1) Si: (îvr) lipeală (9). 2 Plantă cu frunze păroase și cu flori albastre, care crește spontan (Echinospermum Lappula). 3 (Bot) Turiță (Galium asparine). 4 (Bot) Torțiel (Cuscuta europeae). 5 (Bot) Lipicioasă (Lychnis viscaria et silene nemoralis). 6 (Bot) Holeră (Xanthium spinosum). 7 Langoare. 8 (Pex) Atracție exercitată de cineva asupra altei persoane, de sex opus Si: farmec, nuri, (pop) vino-ncoace. 9-10 (Îvr; îe) A avea ~ (la vorbă) A seduce (prin cuvinte). 11 (Îvr; îe) A fi cu ~ A atrage prin frumusețe, prin gingășie. 12 (Îvr; îe) A-i fi vorba cu ~ A vorbi fermecător, a fi plăcut la vorbă. 13 (Îvr; îe) A râde cu ~ A avea un zâmbet care cucerește. 14 (Îvr; îs) Leac cu ~ Care vindecă. 15 (Rar; îe) A prinde ~ de cineva A se îndrăgosti de cineva.
3. [DEX '98] LIPICI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3. S. n. Fig. (Pop. și fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.
4. [DLRLC] LIPICI, (neobișnuit) lipiciuri, s. n. 1. (Popular) Tot ceea ce atrage, sau încîntă în înfățișarea cuiva, în felul de a vorbi, de a rîde al cuiva etc.; vino-ncoace, farmec. V. nuri. Luă seamă că Drăgan are lipici. DELAVRANCEA, S. 26. În fața atîtor lipiciuri și a drăgălașelor sale forme... Paris nu se mai putu opri de a striga. ISPIRESCU, U. 9. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încîntător, atrăgător, fermecător, seducător. Rîde cu lipici... povestește, ca orice bătrîn, lucruri trăite. STĂNOIU, C. I. 113. Vorba și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22. Fost-ai, leleo, cu lipici. ALECSANDRI, P. P. 338. ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. Ai prins tu lipici de fata asta a Profirii și ți-i dragă, ca ochii, te văd eu. MIRONESCU, S. A. 43. 2. (Creație recentă) Materie vîscoasă fabricată special pentru lipitul hîrtiei; clei. Un borcan cu lipici. ▭ Muștele nu vroiau să se lase prinse toate de hîrtia cu lipici galben aflată deasupra galantarului. CAMIL PETRESCU, O. II 68.3. Nume dat mai multor plante erbacee cu o secreție vîscoasă, care au caracteristica de a se lipi de mînă, de haine sau de corpul animalelor.
5. [Scriban] lipicĭ și (Olt.) lipíc n., pl. urĭ (d. a se lipi). Fam. Farmec, atracțiune: om, femeĭe cu lipicĭ. S. m., pl. tot așa. Lipicĭoasă. Tortel.
6. [Șăineanu, ed. VI] lipiciu n. 1. farmec, vino-încoace: vorba și fața-i era cu lipiciu ISP.; 2. lipitură: i-e teamă să nu dobândească lipiciu ISP.; 3. Bot. torțel.
7. [Scriban] túriță f., pl. e (sîrb. túrica, bg. tórica, rus. torica, id., d. vsl. treti, a călca). 1. O plantă erbacee rozacee cu ghimpĭ micĭ și încîrligațĭ care crește pe marginea drumurilor (agrimónia eupatória). Are proprietățĭ astringente. 2. O plantă erbacee rubicacee numită și asprișoară, cornățel, lipicĭ, lipicioasă și scaĭ mărunt (gallium aparine). Fructele eĭ aŭ ghĭmpĭ și se prind de haĭne, de unde-ĭ vine numele de lipicĭoasă. 3. O plantă cariofilee numită și hrana vaciĭ (spérgula arvensis). 4. O plantă erbacee boraginee care crește pin locurĭ aride (echinospermum láppula). – Și turíță după R. C. 12, 147).
8. [DOOM 3] lipici1 (plantă) s. m., pl. lipici
9. [DOOM 3] lipici2 (substanță; boală; farmec) s. n., pl. lipiciuri
10. [DOOM 2] lipici1 (plantă) s. m., pl. lipici
11. [DOOM 2] lipici2 (substanță, boală, farmec) s. n., pl. lipiciuri
12. [MDO] lipici
13. [IVO-III] lipiciu, -ciuri.
14. [Argou] lipici, lipiciuri s. n. 1. (pop.) farmec, ceea ce atrage, încântă sau seduce în felul de a fi al cuiva. 2. (friz.) produs al industriei cosmetice. 3. (er.) spermă.
15. [Argou] a avea lipici expr. a se face agreat de către cei din jur, a intra în grațiile celor din jur
16. [Argou] a o da cu lipici expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
17. [Argou] cu lipici expr. (d. persoane) atrăgător, seducător.
18. [DGS] lipici s.n. I 1 cocă1, pap, <reg.> cir2, ciriș, mlat. Lipiciul, obținut din făină și apă, este folosit la lipit. 2 clei. A lipit foile rupte din caiet cu lipici. 3 (med., med. vet.; înv.) v. Contagiere. Contagiune. Contaminare. Contaminație. Infectare. Infecție. Infestare. Molipsire. 4 fig. (înv. și pop.) v. Delectare. Deliciu. Desfătare. Dulceață. Farmec. Îmbătare. Încântare. Plăcere. Savoare. Vis. Voluptate. Vrajă. 5 fig. (pop.) v. Sex-appeal. 6 (biol.; arg.) v. Spermă. II (bot.; reg.) 1 v. Cuișoară. Garoafa-de-munte. Garoafa-sălbatică. Garofiță (Dianthus superbus). 2 v. Cuscută. Torțel (Cuscuta epithymum). 3 v. Dughie. Mei-păsăresc. Mohor (Setaria verticillata). 4 v. Holeră (Xanthium spinosum). 5 v. Lipicioasă (v. lipicios) (Viscaria vulgaris). 6 v. Lipicioasă (v. lipicios) (Asperugo procumbens). 7 v. Lipicioasă (v. lipicios) (Silene nemoralis). 8 v. Otrățel (Cynoglossum officinale). 9 v. Rochița-rândunelei (v. rochiță). Rochița-rândunicii (v. rochiță). Volbură. Volbură-de-câmp. Volbură-mică (Convolvulus arvensis). 10 v. Turiță (Galium aparine). v. Turiță-mare (Agrimonia eupatoria).v. Torțel (Cuscuta europaea). III (ornit.; reg.) v. Lipitoare (v. lipitor). Păpăludă (Caprimulgus europaeus).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL