1. [MDA2] leoapă sf [At: CIHAC, II, 169 /V: h~, hlio~, lio~, ~opă, lepă, lioapcă, liopă / Pl: ~pe / E: fo] 1 (Dep) Gură ca organ al vorbirii. 2 (Trs) Lovitură dată cu palma.
2. [DLRLC] LEOAPĂ, leoape, s. f. (Regional, depreciativ) Gură; gură-spartă. Și-a rupt leoapa și dinții. ȘEZ. V 16. – Pronunțat: leoa-.
3. [DLRM] LEOAPĂ, leoape, s. f. (Reg.; depr.) Leoarbă. [Pr.: leoa-]
4. [MDA2] hleoapă sf vz leoapă
5. [MDA2] leopă sf vz leoapă
6. [MDA2] lepă sf vz leoapă
7. [MDA2] lioapă sf vz leoapă
8. [MDA2] liopă sf vz leoapă
9. [DLRM] LIOAPĂ, lioape, s. f. (Reg., depreciativ) Gură; gură-spartă. – Postverbal a lui leopăi.
10. [Șăineanu, ed. VI] lioapă f. fam. 1. gură; 2. Tr. palmă dată peste gură. [Slovean LAPE, gură].
11. [Scriban] leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca).
12. [DGS] leoapă s.f. (pop. și fam.; peior.) v. Gură (ca organ al vorbirii).
13. [DAR] leoapă s.f. (pop.) lovitură cu palma.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL