1. [DEX '09] LINIȘTITOR, -OARE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.
2. [MDA2] liniștitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: liniști + -tor] 1 a (D. calități, manifestări, sentimente, acțiuni etc.) Care provoacă o stare de destindere fizică sau psihică Si: odihnitor, potolitor, (reg) ostoitor. 2 a (D. ceaiuri, medicamente etc.) Calmant. 3 sm (Înv) Persoană care liniștește (1).
3. [DLRLC] LINIȘTITOR, -OARE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. Cu cuvinte liniștitoare alină frica surorilor. ISPIRESCU, L. 239. ◊ (Adverbial) Vorbea mereu liniștitor, blînd, cu o dulceață aproape femeiască în glas și în mișcări. DUMITRIU, N. 236.
4. [DOOM 3] liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare
5. [DOOM 2] liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare
6. [DGS] liniștitor, -oare adj. 1 <rar> potolitor, <reg.> ostoitor. Cuvintele ei liniștitoare îi mângâie sufletul. 2 alinător, calmant, <rar> potolitor, <înv. și pop.> ușurător, <pop.> molcomitor, <înv.> domolitor, <fig.> răcoritor, răcoros. Infuzia din flori de tei are o acțiune liniștitoare asupra sistemului nervos. Unguentul are efect liniștitor. 3 (despre ambient, atmosferă) odihnitor, <pop.> molcomitor. Discuțiile au loc într-o atmosferă liniștitoare. 4 recreativ, relaxant, <fig.> deconectant Totdeauna un film bun este liniștitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL