1. [DEX '09] LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. – Linguși + suf. -tor.
2. [MDA2] lingușitor, ~oare a [At: MAIOR, IST. 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: linguși + -tor] 1 (D. oameni) Care lingușește (2) Si: prefăcut, (îrg) lingăritor, (Trs) lingăros. 2 Care trăiește din munca altuia Si: parazit.
3. [DLRLC] LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. Care lingușește (pe cineva). Paloman era plăcut și lingușitor. GALACTION, O. I 213. Lingușitor ca o pisică... se face blînd, moale și mititel, pe lîngă cei mai mari. VLAHUȚĂ, O. A. 198. Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 298. ◊ (Substantivat) Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. AL. 39. ♦ Măgulitor. Acordîndu-mi mie, o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9.
4. [Șăineanu, ed. VI] lingușitor a. și m. care lingușește.
5. [Scriban] lingușitór, -oáre adj. și s. Adulator, care lingușește: pe lîngă ceĭ marĭ se grămădesc lingușitoriĭ. Adv. Cu lingușire: a vorbi lingușitor.
6. [DOOM 3] lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare
7. [DOOM 2] lingușitor adj. m., pl. lingușitori; f. sg. și pl. lingușitoare
8. [DE] TOUT FLATTEUR VIT AUX DÉPENS DE CELUI QUI L’ÉCOUTE (fr.) lingușitorul trăiește pe seama celui care-l ascultă – La Fontaine, „Le corbeau et le renard”. Înfumurații se lasă flatați fără să bage de seamă că laudele ce li se adresează sunt interesate.
9. [DGS] lingușitor, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f., adj. adulator, <înv. și pop.> lingător, <pop. și fam.> lingău, <înv. și reg.> licău, lingareț, lingăros, <reg.> lingarnic, lingăreț, <înv.> colachiu, îmbunător, lingar, lingăritor, pohlibuitor, <grec.; înv.> colaca, <fig.> periuță, <fig.; fam.> cățel, cățelandru, <fig.; fam.; peior.> blidar, perie, perioi, pupincurist, <arg.> limbă, limbist. Colegul ei este un mare lingușitor al șefilor. 2 adj. (despre oameni sau despre atitudini ale lor) servil, <fig.; înv.> târâtor. Sluga are o comportare lingușitoare față de stăpân. 3 adj. (mai ales despre atitudini, manifestări ale oamenilor) calin, măgulitor, <reg.> lingăcios, mâglisitor, <înv.> îmbunător, măgulicios, <fig.; înv.> lins2. Se lasă amăgiți ușor de vorbele lingușitoare ale celor interesați. II adj. (biol.; înv.; despre organisme animale sau vegetale) v. Parazit. Parazitar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL