1. [DRAM 2021] liliúț, (liuliuț), s.n. 1. Leagăn de grindă: „Mi se șede de drăguț / Ca la pruncă cu liliuț” (Bârlea, 1924, II: 33). 2. Leagăn pentru copil mic, purtat pe umăr de femei când merg departe de sat. ■ „Un fel de leagăn ce se agață în grădină ori în creanga unui arbore, dacă mama se duce pe dealuri la fân, cu copilaș cu tot” (Bud, 1908). – Din liuliu (DER); cf. rus. liuliuka „leagăn” sau creație expresivă.
2. [DRAM 2015] liliuț, (liuliuț), s.n. – 1. Leagăn de grindă (spre diferență de leagănul cu talpă). „Un fel de leagăn ce se agață în grădină ori în creanga unui arbore, dacă mama se duce pe dealuri la fân, cu copilaș cu tot” (Bud, 1908): „Mi se șede de drăguț / Ca la pruncă cu liliuț” (Bârlea, 1924, II: 33). 2. Leagăn pentru copil mic, purtat de femei când merg la cosit, departe de sat; mai ales prin Borșa, Moisei, Săcel etc. (Bârlea, 1924). (Maram.). – Din liuliu (DER); cf. rus. liuliuka „leagăn” sau creație expresivă.
3. [DRAM] liliuț, s.n. – 1. Leagăn de grindă (spre diferență de leagănul de talpă). „Un fel de leagăn ce se agață în grădină ori în creanga unui arbore, dacă mama se duce pe dealuri la fân, cu copilaș cu tot” (Bud 1908): „Mi se șede de drăguț / Ca la pruncă cu liliuț” (Bârlea 1924 II: 33). 2. Leagăn pentru copil mic, purtat de femei când merg la cosit, departe de sat; mai ales prin Borșa, Moisei, Săcel etc. (Bârlea 1924). – Creație expresivă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL